Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se înmulţesc cazurile de astm şi norocul este că există medicaţii eficiente care fac astmaticul să poată trăi şi activa ca un om normal. Boala este considerată încă nevindecabilă, nu sunt descifrate toate cauzele producerii astmului şi tratamentul se referă la efecte şi nu la cauze.
Totuşi, majoritatea cazurilor de astm are la origine o componentă genetică. Şi se mai poate spune ceva: majoritatea cazurilor de astm, 80%, sunt de natură alergică. Este o boală capricioasă şi bolnavul trebuie să înveţe ce înseamnă crizele, cum să procedeze când medicul nu este alături.
Astmul este o boală datorată inflamaţiei în arborele bronşic prin inspiraţia unor alergeni. Apare o secreţie în plus pe care omul o scuipă în parte, apare şi o îngroşare a mucoasei bronşice prin inflamaţie. Prin inflamaţiile în bronhii şi prin inflamarea mucoasei se micşorează diametrul de trecere a aerului prin bronhii, aşa că aerul pătrunde mai greu în plămâni.
Peste toate aceste fenomene se adaugă şi spasmul muşchilor ce se încolăcesc pe bronhie, aşa că respiraţia devine tot mai grea. Într-o respiraţie cu aer suficient apare o criză de oxigen. La muşchii omului nu mai ajunge sufient oxigen, adică aer, şi bolnavul oboseşte mai mult ca alţi oameni.
În tratament, trebuie deci medicamente antiinflamatoare şi medicamente împotriva spasmului, adică bronhodilatatoare, spune prof.dr Paul Stoicescu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale. Cum se recunoaşte astmul? În formele uşoare, astmul se poate manifesta ca o răceală banală. Curge nasul, omul strănută, ulterior tuşeşte şi respiră greu, respiră şuierător. Fiindcă bronhiile s-au strâmtat, respiraţia este şuierătoare, ceea ce este o caracteristică a astmului. Apare o foame de aer, bolnavii îşi deschid geamul larg şi totuşi au senzaţia de aer puţin, de sufocare.
