O viaţă de cântec

O carte pentru cel mai iubit dintre cântăreţi - Ion Dolănescu. Este o poveste scrisă cu toată căldura unui suflet sensibil. "Ion Dolănescu, o viaţă de cântec" s-a născut aici, în redacţia Jurnalului Naţional.

Mai întâi a fost Ediţia de Colecţie de­dicată uneia dintre cele mai cunoscu­te voci ale muzicii populare ro­mâ­neşti. Artistul i-a povestit atunci Luminiţei toată viaţa sa, cu bune, cu rele, cu bu­cu­rii, cu necazuri, cu împliniri şi renunţări. Apoi a fost cea de-a doua Ediţie de Colecţie. De data aceasta, in memo­riam. O poveste scrisă cu lacrimi în ochi.

Cartea este o mărturisire a imensei iubiri pe care Ionuţ Dolănescu i-a purtat-o şi i-o poartă tatălui său. Este o mărturisire a dragostei, dar şi a admiraţiei pe care generaţii întregi de români au avut-o pentru cel care a cântat tot ce se putea cânta despre viaţă şi moarte, dragoste şi ură, dar mai ales despre iubirea de ţară. Căci Ion Dolănescu şi-a iubit ţara cu toată inima. Şi peste toate, Ion Dolănescu a iubit şi a respectat publicul.
"Marea Comisie, care în fond te atestă, se numeşte Măria-Sa Publicul. Pentru acest stăpân al destinului nostru, trebuie să facem mereu mai mult în arta noastră, în sensul că trebuie să oferim permanent noutatea, cuvântul pe care ar dori să-l spună, sentimentul pe care ar dori să şi-l exprime. Când vom ajunge la această performanţă, vom putea spune că ne-am împlinit. Şi doresc lucrul acesta pentru fiecare dintre cei care s-au dedicat cântecului popu­lar românesc!"


PATRIOTISM
Am ales câteva fragmente din carte. "(...) Ion Dolănescu a bătut ţara în lung şi-n lat, fermecând publicul cu vocea sa, conturată de expresivitatea interpretării. În orice sală de spectacol intra se făcea linişte, iar la încheierea recitalului său, din rândurile spectatorilor izbucneau aplauze furtunoase, iar spre scenă porneau zeci de buchete de flori. A dus cântecul popular şi spre sufletele ro­mâ­nilor plecaţi peste hotare şi le-a res­pec­tat dorinţa de a săruta pământul stră­bun la întoarcere. Artistul a purtat cu mândrie, la brâu, tricolorul şi nu şi-a părăsit ţara în vremea regimului co­munist, în ciuda proceselor de ilicit care-i fuseseră intentate (...)." "(...) De-a lungul carierei a înregistrat 100 de albume pe care a adunat melodii de petrecere, de dor şi de dragoste, balade, doine şi romanţe. Chiar dacă viaţa i-a ofe­rit şi bucurie, şi tristeţe, a acceptat tot ce i-a rezervat destinul şi a oglindit totul în cântecele sale. «Nu-mi pare rău de nimic! Şi bune, şi rele, toate sunt de la Dumnezeu. Mă simt împlinit. După o viaţă de cântec, tot asta aş face, dar, dacă mi s-ar oferi şansa, nu aş mai vrea să o iau de la capăt!», avea să-mi măr­tu­risească într-un interviu, în după- amiaza zilei de 4 martie 2008, în­dră­gitul interpret. (...) Peste 1.000 de cân­tece. Aceasta este zestrea pe care a lăsat-o Ion Dolănescu în momentul în care sufletul său a pornit spre porţile Cerului (...)."


CEL MAI BUN
"(...) Ionuţ Dolănescu, fiul cel mare al lui Ion Dolănescu, şi-a urmat părinţii în cariera artistică, sub îndrumarea tatălui său. «Tot ceea ce sunt sunt datorită lui, el m-a crescut, mi-a dat o educaţie, mi-a conturat caracterul. Am trăit clipe de neuitat alături de tatăl meu. Mi-aduc aminte cum se spărgeau geamurile ca lumea să-l vadă şi cât a fost de adorat de public, iar acest lucru l-a demonstrat şi ceea ce s-a întâmplat la înmormântare, când zeci de mii de oameni l-au condus pe ultimul drum. Pe aceşti oameni nu i-a obligat nimeni să iasă în stradă, au venit din dragoste, din preţuire pentru arta tatălui meu. În inima mea, tata rămâne cel mai bun părinte pe care ar fi putut să-l aibă vreodată un copil."