x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Veste, poveste (17). Biletul de adio

0
Autor: Viorel Ilişoi 09 Iun 2014 - 18:17
Veste, poveste (17). Biletul de adio


Prietenul meu a vrut să se sinucidă. Mi-a povestit întâmplarea asta de mai multe ori, în fel şi chip, pentru că despre moarte poţi vorbi oricum şi oricât fără teama că vei greşi. La urmă, ea va şterge totul.

De fiecare dată îmi relata întâmplarea diferit, cu adaosuri, cu reinterpretări şi cu explicaţii noi, după cum i se mai lămurea şi lui câte ceva din gestul fatal pe care a fost cât pe ce să-l facă într-o cumpănă a vieţii lui. Nici acum, după ani de zile de când tot scobeşte în străfundurile tari ale acelui gând necurat, nu a ajuns încă la o formă definitivă a poveştii lui. Cine ar putea spune totul despre moarte? Dar, în linii mari, acum lucrurile s-au cam clarificat. Cel puţin faptele au căpătat un contur definitiv - şi nu neapărat întocmai cum au fost, ci mai degrabă cum a acceptat în cele din urmă prietenul meu să le prezinte; cât despre interpretări, acestea nu se vor fixa niciodată într-o formă anume. Moartea, mi-a zis prietenul meu, nu e o încremenire, ci un şir nesfârşit de schimbări. Când baţi în clopotul ei, de fiecare dată sună altfel.

Totul a început în ziua când l-a părăsit soţia. A plecat dimineaţa la serviciu, bucuroasă, chiar l-a îmbrăţişat, şi nu s-a mai întors nici măcar să-şi ia nişte haine. L-a sunat seara să-i spună că iubeşte pe altcineva, de mult, şi că îl părăseşte. Fără nicio explicaţie. Fata lor, aproape majoră, era în tabără. Nu ştia nimic. Când s-a întors, a ales, tot fără nicio explicaţie, să rămână cu el.

Prietenul meu o iubea pe fugară. În felul lui: adânc şi discret, fără acele revăsări de tandreţe, câteodată ridicole, despre care îndeobşte se crede că arată o mare iubire, dar care de multe ori nu fac decât să acopere lipsa ori puţinătatea ei. A suferit. Tot aşa, în tăcere, sângerând. Nici măcar n-a încercat să o întrebe de ce l-a părăsit. El nu-şi găsea vină sau încă nu venise timpul să şi-o recunoască. Nu şi-au mai vorbit niciodată, nici măcar la divorţ, singura dată când s-au mai întâlnit. Pare neverosimil, dar eu ştiu că aşa este. Ne cunoaştem de mult şi nu ne ascundem nimic.

Și-a crescut singur fata într-o superbă sforţare de a-şi arăta lui în primul rând că este capabil de un lucru atât de dificil, fetei - cât de mult o iubeşte, iar fostei soţii - ce bărbat plin de calităţi a părăsit. Fata a crescut, s-a măritat, şi el a rămas singur-singurel. Acea singurătate fără ieşire, când ajungi să îţi faci din tine însuţi un tovarăş ca să ai pe cineva alături, împreună cu care să răzbaţi de la o zi la alta.

Gândul sinuciderii i-a venit în ziua când a ştiut că ea nu se va mai întoarce. Nu când i-a zis ea, ci când a simţit el asta. Într-un moment anume, înainte de divorţ, la câteva luni după plecarea ei. Dacă nu ar fi fost fata, atunci şi-ar fi tăiat venele - aşa hotărâse că va fi: cu lama, scurt, în cada plină cu apă, beat criţă. Îşi iubea copila, trebuia să aibă grijă de ea, să o susţină până va putea sta pe picioarele ei, şi asta îi dădea un rost, îl ţinea în viaţă. Când a plecat şi fata, la casa ei, momentul final sosise.

În seara aceea, după ce s-a îmbătat, a sunat-o. Din cadă, cu telefonul într-o mână şi cu lama în cealaltă. Voia să îi spună ce are de gând să facă. Însă când i-a auzit vocea s-a întâmplat ceva în mintea lui. I-a urat doar noapte bună şi a închis. Apoi a ieşit din cadă şi a pus lama la locul ei, în dulăpiorul de lângă oglindă. Nu teama de moarte l-a oprit, că nu se mai temea de ea de când nu mai avea nimic de primit de la viaţă, sau aşa credea el, ci altceva. Anume că nu putea să o lase pe fiica lui cu ruşinea unui tată laş, mort în chip penibil la beţie. Trebuia să fie un gest lucid şi bine argumentat. Voia o ieşire demnă din viaţă şi, credea el, asta însemna să arate că altfel nu se putea, că sinuciderea era singura rezolvare. Îi era dator măcar cu atât fiicei lui, poate şi nepotului de câteva luni... A început atunci să scrie un bilet de adio. A scris la calculator, scria şi bea, până când vodca, în două cu lacrimi, l-a trântit cu capul pe masă, într-o inconştienţă prelungă şi izbăvitoare.

Când s-a trezit şi a recitit ce scrisese la beţie, i s-a părut că nu explicat îndeajuns de bine. Fiica lui n-ar fi înţeles pe deplin de ce s-a sinucis. S-a apucat să rescrie şi toată ziua nu s-a mai desprins de birou. Nici a doua zi n-a fost mulţumit. Iar a intrat în text, în ziua următoare iar, şi tot aşa, zi de zi, vreo trei luni de zile a scris întruna, nici n-a mai ieşit din casă. Din moment ce urma să moară, de ce să se mai ducă la serviciu? Redacţia în care îşi mâncase tinereţea mâzgălind mereu aceleaşi ştiri n-avea decât să se ducă dracului cu şefi cu tot. Trăia din nişte bani puşi deoparte pentru fiică-sa; i s-a părut mai important atunci să-i lase o amintire frumoasă şi o viaţă fără frământări - de ce? cum? eu ce-aş fi putut face? -, decât nişte bani.

Biletul de adio se transformase încet-încet într-un text de câteva sute de pagini. Reuşise până la urmă să spună toată povestea de dragoste dintre el şi fosta lui soţie, din adolescenţă până în ziua plecării ei inexplicabile. Oricine ar fi văzut, citindu-i textul, că el nu putea ieşi din povestea aceea tristă decât prin sinucidere. Nimeni nu l-ar mai fi condamnat pentru decizia lui. Scrisese de parcă după moarte avea să mai rămână totuşi pe pământ şi să vadă tot ce se întâmplă, să audă tot ce se spune despre el. S-ar fi spus numai lucruri frumoase. De-acum putea să se sinucidă. Însă iar a mai amânat momentul pentru că nu îi plăcea cum sună povestea. Spunea tot ce trebuia să spună, dar parcă îi mai trebuia ceva. Mai avea nevoie de îndreptări pe ici-pe colo, de puţină culoare în cuvinte, de un tremur, de o sclipire. Trebuia să lase un text frumos. Nu voia să se spună după moartea lui că a fost un ziarist anost, o biată maşinuţă de retuşat ştiri ce veneau gata scrise de la birourile de presă. Și atunci iar a luat textul la puricat. Știa că va muri şi că nu va mai putea îndrepta nimic după aceea, că aşa va rămâne în memoria fiicei lui, poate şi a fostei soţii, iubirea vieţii lui: cum scrisese el acolo. Și nu era loc de nicio scăpare.

Începuse biletul prin noiembrie. Anul următor, prin mai, i s-a părut că nu mai avea nimic de schimbat. Acolo era el, cel adevărat, în povestea aceea, şi aşa urma să rămână în ochii fiicei lui. Venise, aşadar, momentul să se sinucidă. Într-o dimineaţă a printat totul şi a lăsat maldărul de foi pe birou. A ieşit să se plimbe. De fapt, a stat toată ziua pe o bancă, în parc, fără să se gândească la nimic, fără nicio tresărire. Parcă, scriind, scosese totul din el şi rămăsese acolo, în text, iar pe bancă nu mai era decât un înveliş inutil, planificat la distrugere în acea noapte. În parc, viaţa aluneca pe lângă el fără să-l atingă. Acasă totul era pregătit.

Când s-a întors, decis să-şi încheie zilele, a văzut manuscrisul pe masă. A vrut să-l pună undeva mai la vedere. L-a răsfoit puţin din picioare. Apoi s-a aşezat şi a început să citească întâi pe sărite, pe urmă pagină cu pagină. Atunci, recitind pagini pe care aprope că le ştia pe de rost, dar i se păreau ca noi, şi-a dat seama că foile acelea l-au ţinut atâta timp în viaţă şi că nu trebuie să moară pentru că, uite, are un rost pe lumea asta: să scrie.

Povestea e destul de veche. Și prietenul meu trăieşte şi astăzi, scrie, şi fiecare rând scris e o sinucidere amânată. Nu vă întrebaţi cine e, nu-l căutaţi. Pentru că prietenul meu e imaginar, ar putea fi oricine, aş putea să fiu chiar eu, iar povestea asta am trăit-o eu însumi sau doar am am scris-o cândva, nici nu mai sunt sigur de asta şi oricum nici nu mai contează.


_____________________________

Articolele publicate de Viorel Ilişoi în ciclul Veste, poveste:
1,  Lăsați copiii să fugă de-acasă!
2, O fleică de bancher
3, “Luceafărul”, probă atletică
4, Nenea Dumitru, nemuritorul
5. Tata mă așteaptă zilnic în oglindă
6. Cel mai iubit poet din Botoşani
7. Forţa cuvântului scris
8. Moş Vasile şi ruşii
9. Cântă, zeiță, mania ce prinse poporul...
10. O poveste de Paşte
11. Celebrul anonim
12. Moartea lui Costică Vulpoi
13, Reporterul şi prepoziţia
14. Ce votări erau odată!
15. Limbajul politic
16. Să spunem poveşti!


 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Procurorul “10 august” a pus gând rău și Guvernului Orban

Procurorul “10 august” a pus gând rău și Guvernului Orban
Suspecta achiziție de măști FPP2 și FPP3, atribuită de Oficiul Național al Achizițiilor Centralizate (ONAC), constituie obiectul unei lucrări penale deschise de celebrul deja Bogdan Pîrlog, de la Parchetul...

Un Parchet-mamut stă să se nască în România. “Cioclii” SIIJ vor un nou DNA, dar care să investigheze infracțiunile de mediu

Un Parchet-mamut stă să se nască în România. “Cioclii” SIIJ vor un nou DNA, dar care să investigheze infracțiunile de mediu
În timp ce, prin acțiuni legislative, mediatice sau chiar pe rețelele de socializare, în timpul ultimelor campanii electorale, politicienii de la USR și PNL militează activ în vederea desființării Secției...

Afacere cu dezinsecție în „parohia” lui Iohannis. Rețeta succesului: intoxici la Arad, ești premiat la Sibiu

Afacere cu dezinsecție în „parohia” lui Iohannis. Rețeta succesului: intoxici la Arad, ești premiat la Sibiu
Compania implicată în scandalul privind intoxicarea a zeci de elevi, în luna ianuarie a acestui an, la Liceul german Adam Muller Guttenbrunn din Arad, a primit, cu puțin timp înainte de intrarea României în criza ...

Bolile cronice de plămâni și astmul cresc riscul de îmbolnăvire cu coronavirus

Bolile cronice de plămâni și astmul cresc riscul de îmbolnăvire cu coronavirus
Blestematul de coronavirus atacă în special plămânii, bolnavii grav respiră dificil şi trebuie ajutaţi cu ventilaţie. Primii ca risc de îmbolnăvire în pandemie sunt cei deja bolnavi cu maladii pulmonare...

Violeta de la Muncă „sparge” banii pe campanii și organizare de evenimente

Violeta de la Muncă „sparge” banii pe campanii și organizare de evenimente
Un proiect demarat încă din 2017, vizând inserția tinerilor provenți din mediile defavorizate pe piața forței de muncă va fi popularizat în perioada următoare de Ministerul Muncii, condus de Violeta Alexandru,...

Pandemia te lasă și fără bani, și fără bunuri. Guvernul a introdus „confiscarea de urgență” și emiterea de acte normative fără transparență

Pandemia te lasă și fără bani, și fără bunuri. Guvernul a introdus „confiscarea de urgență” și emiterea de acte normative fără transparență
Galerie Foto Guvernul Orban schimbă legislația care reglementează instituirea stării de urgență chiar în timpul în care este deja instituită starea de urgență, invocând faptul că măsurile prevăzute în vechea...

Made in Suceava. Ultima ctitorie a lui Flutur înainte de infectare. Afacere bănoasă pentru firma președintelui Camerei de Comerț, via Consiliul Județean Suceava

Made in Suceava. Ultima ctitorie a lui Flutur înainte de infectare. Afacere bănoasă pentru firma președintelui Camerei de Comerț, via Consiliul Județean Suceava
În timp ce virusul COVID-19 lovea puternic cel mai important spital din Moldova, iar managerul de atunci acționa aberant pentru a gestiona situația, Consiliul Județean Suceava se ocupa de afaceri. Mai exact, de...

Focarul de COVID-19 de la Suceava, anchetat „in rem” de procurori. Principalul vizat, Vasile Rîmbu, se află la izolare

Focarul de COVID-19 de la Suceava, anchetat „in rem” de procurori. Principalul vizat, Vasile Rîmbu, se află la izolare
Situația incredibilă de la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, devenit focar de COVID-19, a determinat, după un termen nepermis de lung, procurorii Parchetului de pe...

Chirurgul construieşte un inel musculos din stomac, în refluxul gastro-esofagian grav

Chirurgul construieşte un inel musculos din stomac, în refluxul gastro-esofagian grav
Unul din simptomele date de îmbolnăvirea cu corona virus este o tuse seacă, fără expectoraţie. Însă una din cauzele apariţiei tusei poate fi şi refluxul gastro-esofagian, o boală care nu are legătură cu...

Cumpărături publice, imune la pandemia de COVID-19. Instituții care investesc bani nerambursabili în sport

Cumpărături publice, imune la pandemia de COVID-19. Instituții care investesc bani nerambursabili în sport
Galerie Foto De două săptămâni, România se află într-o criză fără precedent, generată de pandemia cu COVID-19, fapt ce a determinat Guvernul și Președinția să emită instituirea stării de urgență. Această...

Covid-19. România cumpără măști din cârciumă și combinezoane de la haute couture. 361 de milioane de lei, fără licitație, în contul unor firme - una mai interesantă ca alta

Covid-19. România cumpără măști din cârciumă și combinezoane de la haute couture. 361 de milioane de lei, fără licitație, în contul unor firme - una mai interesantă ca alta
Guvernul a atribuit, fără licitație, prin intermediul Oficiului Național al Achizițiilor Centralizate, contracte de 361.150.595,15 lei cu tot cu TVA pentru achiziția de echipamente de protecție, dezinfectanți...

Tratamentul pentru infecția cu coronavirus, aprobat pentru România

Tratamentul pentru infecția cu coronavirus, aprobat pentru România
Schemele de tratament în caz de infectare cu noul coronavirus au fost aprobate de către Ministerul Sănătății și, din data de 23 martie, ele sunt puse în aplicare de către toate unitățile sanitare de pe...

Povestea unui "Mic Dumnezeu” cu mască de zugrav

Povestea unui "Mic Dumnezeu” cu mască de zugrav
La o lună de la apariția primului caz de îmbolnăvire în România, medicii de familie sunt disperați, au păstrat cabinetele deschise pentru pacienți când alte clinici au pus lacătul pe ușă, dar nu mai au de...

Statul nu cunoaște criza. Când este vorba despre fântâni, bilete de avion și amenajarea parcurilor

Statul nu cunoaște criza. Când este vorba despre fântâni, bilete de avion și amenajarea parcurilor
Galerie Foto Criza globală generată de COVID-19, care atinge, din ce în ce mai acut, mediul ecomonic, nu sperie deloc anumite instituții ale statului care, în această perioadă, fac achiziții unele mai interesante decât...

Petiție la vreme de pandemie. „Diaspora Europeană” cere președintelui desființarea Curții Constituționale

Petiție la vreme de pandemie. „Diaspora Europeană” cere președintelui desființarea Curții Constituționale
Un grup din Marea Britanie, autointitulat „Diaspora Europeană”, implicat în protestele neautorizate care au avut loc în luna august a anului 2018 în Piața Victoriei din București, dar care au avut și candidat ...
Serviciul de email marketing furnizat de