Defectele care lasă urme sub automobil

Mașina îi comunică proprietarului atunci când are o problemă. La autoturismele noi, senzorii se ocupă aproape de toate problemele și de multe ori imobilizează automobilul pentru a preîntâmpina apariția unor defecte mari și păguboase. Altele vehicule, mai inteligente, comunică direct cu service-ul dealerului și îl anunță că a apărut o problemă. Evident, cazurile sunt rare, pentru că vorbim de mașini noi. Provocările apar la mașinile mai vechi, care nu au senzori și sunt predispuse la apariția unor defecte cauzate de trecerea timpului și de uzură. Apoi există zgomotele suspecte. De fiecare dată când auziți ceva ieșit din comun s-ar putea să fie semnalul unui defect. Nu în ultimul rând, sub mașină pot apărea pete. Atenție însă, nu toate petele sunt cauzate de un defect. Despre ele vom vorbi în cele ce urmează.

Mai bine plătiți 100 de lei pentru o inspecție de rutină, decât 1.000 de euro pentru o tractare și o reparație mai serioasă într-o țară străină. Este un principiu care trebuie aplicat atunci când vreți să plecați în concediu cu mașina. Este indicat să faceți o scurtă inspecție vizuală de fiecare dată când porniți la drum. Dacă automobilul a staționat mai mult într-un loc, vedeți dacă sub el s-au format diverse pete. Cele mai serioase probleme care pot apărea la autoturism sunt semnalate, de obicei, prin mici pete care apar după o staționare chiar și de câteva ore. Petele, în funcție de consistență, culoare și miros pot spune multe despre cauzele care le-au produs. Una dintre cele mai comune este pata de ulei. E închisă la culoare, vâscoasă și poate fi ușor identificată după consistență și miros. Petele sau picăturile de ulei apar de cele mai multe ori în cel mai jos punct al motorului situat de obicei sub baia de ulei, dar se pot forma și în alt loc, dacă mașina are un scut protector. Uleiul se prelinge de pe diverese piese până în locul în care găsește o modalitate de a se scurge pe carosabil. Cele mai frecvente cauze sunt etanșarea proastă a filtrului de ulei, a capacului de la tacheți – o piesă care face parte din sistemul de distribuție –, a chiulasei – locul în care se află cilindrii motorului cu ardere internă – sau a garniturii care etanșează baia de ulei. Garniturile, că sunt de silicon sau din cauciuc, cedează fie din cauza unor defecte ascunse de fabricație, fie ca urmare a îmbătrânirii. Dacă pierderile nu sunt semnificative, nu se vor regăsi vizual atunci când verificați joja de ulei, dar în câteva luni vor cauza pierderi importante. Dacă ignorați atât picăturile sau petele de ulei, cât și verificarea nivelului de ulei veți avea surpriza ca, la un moment dat, în bord să vi se aprindă martorul de ulei, o pictogramă cu un fel de recipient. O călătorie cu becul de ulei aprins este aproape echivalentă cu o calare – stricare –a motorului, cu un cost semnificativ la reparații. Dacă se va întâmpla asta, este bine să nu mai porniți motorul până completați cu ulei măcar la nivelul minim de pe jojă, apoi mergeți de urgență în service. Atenție la ce ulei folosiți pentru completare, recomandat să fie identic cu cel folosit la schimbarea anuală.

Tipuri de ulei

Scurgerile de ulei sunt destul de dificil de identificat după mirosul și consistență de către un necunoscător. Există, de exemplu, uleiul de la cutia de viteze. Este ceva mai vâscos și mai deschis de la culoare decât cel de motor. O altă caracteristică este că nu are miros pregnant de ars ca al uleiului folosit la motor. Dar cel mai bine ne dăm seama după locația petelor, acestea fiind plasate mai spre bord, în cazul unei scurgeri la cutia de viteze. Uleiul cutiei de viteze automate are altă culoare decât cel al unei cutii manuale și seamănă cu cel de la servodirecție, având o culoare vișinie. De obicei, cutia de viteze automată este prevăzută cu o jojă separată, care permite verificarea nivelului. De asemenea, are un filtru separat și o altă poziție decât cea a băii de ulei pentru motor. Spre deosebire de motor, care are un martor special pentru ulei, cutia de viteze manuală nu are așa ceva, astfel că în cazul în care există pierderi ignorate riscați să ajungeți să schimbați cutia, prețul pentru această operațiune fiind de câteva mii de euro. În cazul cutiei automate, există un martor care avertizează atunci când presiunea nu este corespunzătoare.

Atenție la direcție!

Servodirecția folosește și ea lichid pentru a funcționa. Este o scurgere care apare mai rar și de obicei cauza este faptul că uleiul se prelinge pe lângă vasul de umplere, care se umezește. Lichidul mai poate apărea și ca urmare a unei etanșeități precare a celor două conducte care ajung la vasul cu lichid sau la îmbinarea de la pompa de servodirecție. Un nivel scăzut cauzat de pierderea fluidului poate avea ca efect o funcționare defectuoasă a direcție, în cele mai multe cazuri aceasta fiind mult mai greoaie ca de obicei. Uleiul cel mai gros și cel mai închis la culoare provine de la diferențial. Acesta este ușor de identificat, nu neapărat prin faptul că are o altă consistență, ci prin locul în are loc scurgerea, de obicei în partea din spate a mașinii. Nici pentru lichidul de la servodirecție nu există vreun senzor special, iar schimbul se face conform diagramei din cartea tehnică. Există și situația în are pot apărea pete de benzină sau motorină. Acestea sunt mai rare, dar foarte periculoase. Partea bună este că pot fi identificate ușor după mirosul specific, dar, atenție, sunt puternic inflamabile. Dacă nivelul combustibilului din rezervor scade inexplicabi, și nu aveți pete sub mașină, trebuie să luați în calcul o posibilă evaporare cauzată de o ganitură defectă.

Antigelul și frâna

Lichidul de răcire a motorului poate fi și el cauza unor scurgeri, mai ales că este cea mai consistentă cantitate de fluid din circuitul mașinii. Antigelul se recunoaște mai ușor, pentru că are o consistență mai mică și formează pete mai mari care se întind pe șosea. Scurgerile sunt plasate, de obicei, în partea din față a mașinii sub radiator. Există senzor care indică temperatura lichidului de răcire, o creștere a acesteia fiind cauzată de cele mai multe ori de un nivel scăzut al antigelului. Acesta este colorat în diverse nuanțe - roz, albastru, verde – și se usucă destul de repede. Mai există lichidul de frână care face parte din circuitul care alimentează plăcutețe sau saboții. De obicei, atunci când apare o scurgere în acest circuit, înainte de apariția petelor, șoferul simte că mașina pierde din capacitatea de a frâna.

Scurgeri inofensive

Există un lichid care se formează imediat după ce opriți mașina și numai pe timp de vară, în momentul în care folosiți aerul condiționat. Începe să curgă chiar de la oprire și este vorba de apa condensată pe țevile sistemului de climă. Curgerile în acest caz sunt normale și inofensive. Este bine de știut că vara există câteva defecte mai comune care pot apărea, mai ales din cauza temperaturilor mai înalte. Nu sunt atât de periculoase precum petele mai sus descrise și pot fi remediate mult mai ușor. Cea mai comună problemă în sezonul torid apare la climă sau instalația de aer condiționat. De obicei, există două cauze pentru o funcționare defectuoasă. Prima este cauzată de filtrul de habitaclu sau de polen. Verificați în caietul de service când l-ați schimbat ultima oară sau prin inspecție directă. De obicei este plasat în torpedou. Dacă cu ventilatorul pornit pe poziția maximă nu simțiți un curent puternic la nivelul spătarului scaunelor din față și aerul este ușor îmbâcsit, atunci aici e problema. De obicei, acest filtru se schimbă la maximum doi ani. Dacă fluxul de aer e puternic, dar nu e rece, atunci este cazul să procedați la o inspecție a instalației de climatizare și eventual la o reîncărcare cu freon, operațiune care este bine să fie făcută la maximum 3-4 ani.

Sfaturi

- faceți verificarea periodică, indiferent de vârsta mașinii

- schimbați uleiul de motor anual

- atenție la martorii de bord și la pete

CIFRE

- 10.000 km, momentul în care trebuie schimbat uleiului

- 2-3 ani, înlocuirea antigelului