Kia Sportage, aparenţe înşelătoare

Sportage este un model prin care Kia a evoluat în mod spectaculos la nivelul designului. Forma agresivă şi talia înălţată îl fac pe Sportage să-ţi lase impresia că ai făcut o afacere cumpărând calitate la un preţ relativ mic. Însă e mai multă aparenţă decât adevăr în povestea lui Kia Sportage.

Recunosc că n-am avut cum să nu fiu curios să alerg o Kia Sportage. Mai ales după ce sub condeiul celui care a desenat celebrul Audi TT, germanul Peter Schreyer, Sportage s-a transformat într-un mare fel dintr-un SUV şters, într-un adevărat armăsar. Cel puţin la prima vedere. M-am suit în Sportage cu gândul la vechiul model care a reuşit să mă surprindă pentru că am ajuns cu el tocmai la Sarmizegetusa Regia, cetatea ascunsă a lui Decebal din creierii Munţilor Orăştie. Am crezut că noua Kia a urmat linia lansată de Schreyer şi la interior, că jantele de 17 inchi de aliaj nu sunt doar de ochii lumii, că habitaclul e ceva care mă va impresiona. N-a fost. Pe cât de exce¬lent e exteriorul, cu luminile LED de zi, pe atât de bătrânesc e interiorul.

De modă veche

Primul lucru care-ţi rupe privirea e indicatorul de bord. Cadrane spartane, chiar dacă sunt descrise ca „SuperVision” TFT, şi-un computer de bord scris cu un roşu arhaic şi pixelat de pe vremea primelor afişaje. Aceeaşi neinspirată combinaţie există şi la sistemul multimedia, dacă i se poate spune aşa. E un afişaj primitiv, care deserveşte un sistem de sunet fără prea mari pretenţii, dar un bluetooth integrat care funcţionează corect, preluând şi muzica din telefon. Am fost dezamăgit pentru că mă aşteptam la altceva într-un deceniu în care o tabletă de 7 inchi costă sub 100 de euro. Ar mai fi de spus că materialele folosite sunt potrivite unui SUV care are mai mult pretenţii de drumuri de offroad decât de oraş. Punctele bune pentru habitaclul lui Sportage sunt spaţiul interior, foarte generos, mai ales pentru partenerii din spate, scaunele comode şi poziţia înaltă şi odihnitoare la volan. Vizibilitatea este bună, iar şoferul este ajutat şi de muzica senzorilor spate combinaţi cu o scaunele încălzite sau parbrizul cu degivrare, Sportage mai oferă o multitudine de spaţii de depozitare şi un portbagaj de 564 de litri sau 1,35 mc cu spătarele coborâte. cameră video. Pe lângă

Putere nefolosită

Modelul testat pentru o zi a fost varianta cu motor diesel de 2 litri şi 136 de cai-putere, cuplaţi la o cutie automată cu şase rapoarte. Motorul diesel se aude destul de bine în habitaclu. Puterea lui mă aşteptam să se simtă mai vârtos pe şosea. Poate şi din cauza faptului că am avut de-a face cu o cutie automată etajată pe paliere lungi, maşina a părut mai leneşă decât mă aşteptam. Cu un sprint până la 100 de km/h în 12 secunde şi o viteză maximă de 182 de km/h, Sportage se declară mult mai liniştită decât s-ar crede din denumire. Ţinuta de drum este bună, viteza de peste 130 de km/h fiind de croazieră. Suspensiile sunt sportive, iar gropile din Capitală sunt uşor de simţit. Consumul a fost de 8,2 litri/100 de km, la o viteză mixtă de 90 de km/h, şi de 9 litri dacă vorbim de autostradă şi de o viteză de 130 de km/h. Există şi o funcţie lock care ar transfera cuplul faţă-spate în raport de 50-50 pe drumuri grele, sistem pe care însă, din cauza timpului limitat de drivetest, nu am avut ocazia să-l încerc. Avantajele pe care Kia mizează în raport cu consumatorul şi concurenţa sunt garanţia integrală de şapte ani oferită şi o siguranţă care a fost cotată cu cinci stele la testele EuroNcap.

15 litri/ 100 km este maximul înregistrat în trafic bară la bară în București, la o viteză medie de 15 km/h.

PLUSURI
Spaţiu şi design exterior
Funcţie lock pentru transmisie Garanţie extinsă şi siguranţă

MINUSURI
Greoaie
Consum
Interior

Vorbesc aici despre un SUV în echiparea City, cu un 4x4 şi un diesel de 136 de cai al cărui preţ promoţional este de la 23.650 de euro cu TVA.