x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tudor Octavian

Investiţia într-o viaţă simplă

Sătul până peste cap de întreve­deri la nivel înalt, de prânzuri de afaceri, de recepţii şi de ne­nu­mă­ra­tele plictiseli, la care e obligat orice bancher, ca să nu mai...

O călătorie departe

Am scris ani de-a rândul nişte texte banale, care se chemau re­portaje. Textele acestea ţinând toate de ca­­tegoria lui "fuse şi se duse" aveau totuşi două des­ch­i­deri:...

Româniile pe care le văd politicienii

O poezioară de odinioară spunea că în lume nu-s mai multe Ro­mâ­nii. În lume, nu, dar în România, da. România, văzută prin ferestrele fu­murii ale maşinilor...

Să moară duşmanii mei!!!

O dată în an, ca şi cum de două ori ar fi o doză fatală, un coleg mai tânăr mă previne că sunt duşmănit. Şi nu oricum, ci mai mult decât îmi pot închipui. Nu l-am întrebat...

Paradis onomastic

Doctorul Ionescu spune cum mulţi oameni trebuie vindecaţi şi de numele lor. Doctorul şi-a făcut stagiatura într-o comună nevoiaşă unde bărbaţii se chemau, ca şi taţii lor, Boţitu, Belibou,...

Limba scrisorilor din secolul al 17-lea

La Filologie, în anul al III-lea sau al IV-lea, am avut un curs despre limba scrisorilor din secolul al 17-lea. Nimic nu seamănă mai mult cu lucru folositor decât unul nefolositor, dar oficializat....

Ţara toată – o afacere de familie

În Bucureşti, rosturile publice bine plătite sunt multe şi nu ne dăm seama de fenomen, dar în judeţe, în oraşe şi târguri, ca să nu mai vorbim despre sate şi despre co­mu­ne,...

Dezbină şi stăpâneşte

Cele câteva adevăruri cinice des­pre putere, pe care le-am aflat când aveam 20 de ani, le-am re­ţi­nut în starea aceea de jubilaţie pe care ţi-o dau sănătatea şi...

Ce-şi trag bogaţii

În metrou, o femeie în vârstă, us­cată şi neîngrijită, citea, vizibil cucerită de tabloidul distribuit gra­tis în subteran, un articol cu titlul: "Cum îşi trage...

Brânză cu roşii la tot poporul

Acum ştiu ce fel de studii superioare aş face, dar la 20 de ani nu conta ce aveam să învăţ în Bucureşti, conta doar să ajung în Bucureşti. Nu-s singurul care am gândit astfel şi am...

Democraţica

Un bărbat care umblă după fetiţe şi băieţei se cheamă pedofil. Dar o fetiţă care de mică şi fără să fie silită de nimeni îşi uită familia şi se încurcă pe bani cu cine se...

Vise morale

Ce-i acela un vis imoral ştie oricine. Dormi, bunăoară, cu nevasta şi visezi că o ai în pat pe cea mai bună prietenă a ei. Nici nu trebuie să fie cea mai bună prietenă a soţiei, ca visul să fie profund...

Blocul fără nici un unghi drept

În general, blocul meu e plin de un­ghiuri drepte. În particular, e foarte greu să dai măcar de unul. În concepţia maistrului care a condus şantierul, unghiul drept era de două feluri: cel...

Sfârşitul, ca un moment de prost gust

Moartea poate fi uneori o ches­ti­une de prost gust. Nu în ce îl pri­veş­te pe dispărut, ci în ce priveşte via­ţa. O chestiune de prost gust a vieţii. Orice moarte trebuie să...

O cafea cu nordici

În străinătate, oricât de român ai fi, se ivesc mereu situaţii în care e mai bine să te dai italian. Sau de altă naţie. Nu că ţi-ar fi jenă, dar e mai bine. Nu cedezi nimic în ce...

Nu e momentul!

Pentru nimic din ce am fost şi ce sunt, ce-am dorit, ce-am îndrăznit şi ce am dorit n-a fost niciodată momentul. Nu era momentul să vin pe lume. Vreo zece ani n-a fost momentul să am bicicletă. Cât...

Lenin ascultând "Appassionata"

Intoxicaţia cu imagini se vindecă mai greu decât aceea cu sloganuri, deoarece sloganurile suportă tot tim­pul comentarii, iar cu vremea in­tră în derizoriu, prin parafrazări iro­nice, pe c&...

Situaţia mondială

Unii au un deficit de calciu, altul de magneziu, le-a zis unchiul Ionel oaspeţilor, care se minunau cât putea să se îndoape, eu am un deficit de fasole bătută. Şi toată seara, unchiul Ionel, care...

Noi şi muştele

Din când în când, am nişte iluminări târzii. Trăiesc de o viaţă cu o zicală fără să mă întreb de raţiunea ei şi, deodată, fără nici un motiv, vorba, expresia, zicala sau...

100 de motive pentru a nu citi nişte cărţi

În Liceul Militar am primit o sancţiune umilitoare, în loc de o lămurire ce nu privea în nici un fel soldăţia. Când s-a afişat lângă orarul şcolar lista lecturilor...
Serviciul de email marketing furnizat de