x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tudor Octavian

Morţii vii

Într-un ziar vechi, din 1997, am dat, la rubrica de anunţuri mortuare, de numele unui "very important person" din acea vreme. Nu ştiam că  murise şi nimic din ce s-a petrecut în România şi...

Copiii artiştilor

Fiii unor pictori minori reuşesc frecvent, ca artişti ai familiei, cariere mai mari ca ale taţilor. E situaţia pe care ar fi s-o numim, statistic, logică. Tot ce se repetă fără o cauză desluşită pare că aşa...

Aromânii!

În toate dimineţile, fie că-i vară, fie că-i vreme mohorâtă de toamnă sau iarnă cu ger, în Parcul Obor se adună aromânii. Nu reţin nici o fizionomie, fiindcă nimic din fiinţa grupului ...

Butoane, prea multe butoane!

Celularul meu s-a obrăznicit şi l-am schimbat cu unul mic şi cuviincios. Nu m-am consultat cu nimeni, când am făcut-o, fiindcă ar fi fost să mărturisesc o relaţie neprincipială între om şi...

Se poate şi aşa!

Ideea de destin a început să mă fră­mânte din ziua în care Maria­na, femeia care făcea cafele şi cu­ră­ţe­nie în redacţie, mi-a povestit că s-a operat la destinul...

Porţii de sentimente

La unele adevăruri, care ţi-ar fi de mult folos la tinereţe, ajungi târziu, când nu mai slujesc la nimic. Uneori, acestea îţi sunt confirmate de per­soane de aceeaşi vârstă. Oameni cu ca...

Se citeşte mai mult ca altădată!

Nu se mai citeşte ca altădată, a cugetat cu un aer complice un ins, pe a cărui faţă se desluşeau tot felul de patimi, nu însă şi aceea a cititului. Nu era primul mărginit care se simţea obligat de...

Răzbunarea, ca o chestiune de stil

Cei care părăsesc o casă lasă în ea o poveste. În foarte multe cazuri, firmele care se ocupă cu golirea locuinţelor se pricopsesc cu nişte istorii de care n-au nevoie. Disconfortul e mare şi nu e...

Cărţi nesimţite

Cu ochii minţii, virtual, cum s-ar zice, am făcut următorul experiment: am presupus o zi cu daruri, la un târg de carte, şi o editură care ofe­ră, la alegere, o plachetă de şaptezeci de pagini cu cele...

Învăţământul scump

Nu devii pianist dacă n-ai pian. Cei care iau lecţii de pian numai în şcoală ajung mari pianişti doar prin excepţie.  Şanse cu adevărat au doar copiii crescuţi cu pianul în casă, astfel ca...

Mort de prima pagină

Nu felul în care ai trăit, ci felul în care ai sfârşit te face un mort demn de prima pagină a ziarelor şi de prima ştire tv a zilei * Unui prost, alt prost niţel mai deştept decât el...

Un test în oglindă

În faţa unui om de seamă, orice jurnalist tânăr se simte dator să afle care ar fi cele zece cărţi pe care acesta le-ar lua pe o insulă pustie. Oamenii de seamă eşuează însă o dată la o mie...

Romanele care ni se întâmplă

L-am întrebat pe un prieten, care are întotdeauna ceva interesant de povestit, de ce nu scrie romane. Mie mi se întâmplă tot timpul romane, a zis el. Abia am timp să le trăiesc. În...

Hotelul de 8 stele

Cine spune că s-a simţit perfect într-un hotel de 5 stele spune, de fapt, cum crede el că ar fi fost să se simtă. Sau cum o să se simtă după ce va deveni unul dintre clienţii obişnuiţi ai hotelurilor...

Copil de popă

Un academician, unul dintre chi­miştii ajunşi acolo, sus, pe merit, fiindcă Academia trebuie să aibă şi un covor sub care să ascundă gunoiul, mi-a spus că drumul cel mai lung şi cotit a fost pentru el...

Speranţe scurte

Nu cred să mai existe o ţară ca Ro­mânia, unde să se fi vorbit decenii de-a rândul numai despre viitor, iar despre prezent ca despre ceva ce nu contează. Asta am învăţat eu în...

Domnul David al meu

Într-o zi, în timp ce-mi dădeam cu părerea într-o chestiune foarte angajantă precizând că exista o persoană mai deşteaptă ca mine care spusese acelaşi lucru şi că eu doar îi...

Un caz de obtuzitate

Nu există situaţii imposibile, ci doar situaţii cărora nu li s-a aflat încă soluţia. Ministerul Culturii re­clamă bugetul mic, deşi, cu şi mai puţini bani, cu mult mai puţini bani, nişte capete nu...

Ţicneli de pensionar

Bre, nea Spiridoare, l-a întrebat cam răstit inginerul Vrabie pe administratorul blocului, din ce bani îl plăteşti, bre, pe nea Popa s-adune gunoaiele? Administratorul a ridicat din umeri: O face de...

Un pacient al democraţiei

Multe idei frumoase fac victime. Din cauza victimelor am început să mă îndoiesc de frumuseţea unor idei. Cunosc un ins, o ruină de om, care, în loc să-şi vadă de viaţa lui, apără şi tot...
Serviciul de email marketing furnizat de