Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După criza economică din 2008-2009, piața forței de muncă a avut nevoi pe care le-a putut rezolva doar printr-o modificare legislativă care a permis reorientarea profesională rapidă. Experiența anterioară, nu foarte îndepărtată, ne-a arătat că reglarea pieței, a cererii și a ofertei se pot face în timp relativ scurt, fără a se produce noi crize, legate de șomaj sau de lipsa forței de muncă. Formarea profesională de scurtă durată rezolvă problemele și nevoile angajatorilor, contribuind și la scăderea ratei șomajului. La un fenomen similar ne putem aștepta acum, iar angajatorii ar trebui să fie pregătiți să-și formeze personalul la locul de muncă, mai ales dacă vom avea fabrici noi în România.
Nu doar perioada 2010-2015, ci și perioada ulterioară, ne-au demonstrat că este nevoie de flexibilitate maximă pe piața formării profesionale, astfel încât să se acopere imediat nevoile de pe piața forței de muncă și, în același timp, să se rezolve problema șomajului. În 2009-2010 s-au luat, la nivel european, o serie de măsuri pentru modificarea cadrului legislativ, în țările membre UE, astfel încât să se poată face stagii de pregătire profesională cât mai reduse ca timp, în vederea creșterii rapide a gradului de ocupare pe piața forței de muncă, dar și pentru a veni în ajutorul angajatorilor care deja aveau alte nevoi sau care rămăseseră fără o parte dintre angajați și nu i-au mai putut aduce înapoi. Astfel s-au dezvoltat foarte mult cursurile de formare, calificare, recalificare sau specializare, de scurtă durată, multe dintre aceastea fiind finanțate din fonduri europene.
Învățământul dual ar putea deveni prioritar
Tot de atunci a-nceput și dezvoltarea pregătirii în regim de învățământ dual, care a ajutat atât școlile din România, cât și companiile care și-au putut crea forța de muncă. Au fost și unele probleme, în special în sectoarele HORECA și construcții, unde patronii firmelor care au participat la programul de învățământ dual s-au plâns că le pleacă, inclusiv în șomaj, elevii pe care i-au pregătit, iar ei pierd foarte mulți bani. De fapt, studiile sociologice au arătat că elevii preferă să plece de la angajatori, după ce termină școala, din cauza veniturilor foarte mici pe care le oferă aceștia, nu pentru că nu-și doresc să muncească, iar transformările din ultimul an de pe piața construcțiilor, care au dus la stabilirea salariului minim brut al unui muncitor necalificat la 3.000 de lei, arată că salarizarea este cheia succesului. Astfel, specialiștii în HR arată că învățământul dual ar putea avea o revenire în forță, în următoarea perioadă, pentru că ar putea acoperi nevoile imediate ale angajatorilor din toate domeniile, dar condiția principală pentru succes ar fi nivelul crescut de salarizare. Practic, cei mai mulți specialiști preconizează astăzi, la începutul crizei economice provocate de COVID-19, că salariile nu vor avea de suferit în următoarea perioadă, tocmai pentru că angajatorii vor fi interesați să-și mențină producția și nu-și vor permite să piardă angajații deja formați, mai ales după ce participă la programele de învățământ dual.
Facultățile s-ar putea reorienta
Deja din anul 2018 se vorbea despre necesitatea învățământului dual universitar. Subiectul ar putea reveni în forță, în următoarea perioadă, dacă mulți dintre românii care au rămas acum fără locuri de muncă își vor găsi de lucru la alte firme din țară sau din străinătate. În noile condiții de reducere a mobilității între state, va fi foarte greu să se aducă muncitori din alte țări, iar soluția va fi o adaptare, cu celeritate, a legislației, astfel încât să se poată trece direct la un învățământ universitar dual, una dintre propunerile venite din partea reprezentanților pieței fiind aceea ca noii specialiști să lucreze efectiv, din primul an de studiu. Ideea a fost deja foarte bine primită și de unii politicieni, dar mai ales de piață, pentru că astfel s-ar putea forma noi generații de specialiști în toate domeniile, în foarte scurt timp și cu maximă eficiență pentru economie. Ar fi o remodelare a sistemului românesc de educație, pornind de la modelul german, astfel încât cei care vor avea diplomă universitară în programul dual să nu fie la același nivel cu cei din zona teoretică – la fel cum înainte de 1990 erau formați subinginerii, cu statut profesional inferior inginerilor, dar perfect funcționali în producție.
Planificare pentru producție
Deși s-a considerat că o criză economică ajută patronii, pentru că le oferă multă forță de muncă ieftină, practica a demontrat contrariul. Începând cu anul 2010 a-nceput să se vadă cum rata crescută a șomajului nu e un indicator demn de luat în seamă pentru planurile firmelor, tocmai pentru că specialiștii au plecat, în mare parte, în străinătate, unde li s-au oferit joburi bine plătite, iar românii n-au mai avut pe cine să angajeze sau și-au găsit foarte greu oameni, i-au format și în scurt timp au plecat și noii veniți, la salarii mai mari. Pentru a preîntâmpina această situație care pe unii i-a dus până la faliment, angajatorii trebuie să-și facă de pe acum o planificare realistă, pe termen scurt, mediu și lung, nu doar pentru a ieși din criză în următoarele șase luni. Calculele trebuie să țină cont de evoluția piețelor, inclusiv în HR, pentru a nu ajunge în situația de a forma echipe care să se destrame în momentul creșterii producției.
