Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Catalin Botezatu: Televiziunea inseamna o provocare, inseamna acel teren poate uneori minat, poate uneori presarat cu flori, cu un continuu succes sau poate cu prapastii adanci pe care trebuie sa le sari. Televiziunea inseamna, in momentul acesta, la fel de mult cat inseamna si fashion-ul. Am spus de multe ori ca in viata mea nu mai exista altceva in afara de fashion si de televiziune. Si, cand am spus asta, mi-am asumat acest lucru. Intr-adevar, in viata mea nu mai exista altceva si aici ma refer la tot ce inseamna viata mea. Nu mai este loc de nimic. Televiziunea a devenit un microb, un teren pe care il explorez in permanenta, in care am satisfactia unor noi descoperiri si care, in cele din urma, imi da satisfactia muncii mele.
● Catalin Botezatu si-a dorit televiziune sau televiziunea l-a dorit pe Catalin Botezatu?
Televiziunea si l-a dorit pe Catalin Botezatu. Cei care ma cunosc sau presa care ma cunoaste de foarte mult timp stiu ca nu am alergat dupa imagine, ca nu mi-am dorit sa fiu in vizor, ca nu am sunat pe nimeni sa scrie despre mine. Dar, cu sau fara voia mea, a existat nu de putin ori un subiect pentru care a curs foarte multa cerneala si, tocmai de aceea, intre mine, televiziune si presa a fost o relatie foarte speciala. Televiziunea a fost cea care m-a curtat, m-a ademenit, pentru ca si cu televiziunea a fost un joc al seductiei, in care am descoperit rand pe rand lucruri frumoase.
Si o spun cu placere. Dupa contactul cu televiziunea la Antena 1, mi-am dat seama ce inseamna cu adevarat televiziunea. Mi-am dat seama ca televiziunea nu e doar arta, ca inseamna pasiune, inseamna multa daruire, har, inseamna incredere de sine, inseamna, pentru cei care o iubesc cu adevarat, totul. Pentru mine….nu stiu daca pot spune ca sunt deja indragostit de televiziune, dar tot ce fac, fac asumat si cred ca asta s-a vazut la "Next Top Model". Si la "Burlacul 2", pentru ca in prima editie am fost protagonist.
Pentru reusita show-urilor mele sunt in stare sa sacrific tot : viata personala, timp liber si poate, in ultimul timp, sanatatea (pentru ca in ultima perioada am avut probleme cu ea)…pentru reusita unui show…repet, o fac pentru ca sunt singurele care imi dau satisfactie permanenta…sunt singurele care ma ajuta sa ajung direct la inima telespectatorilor, la sufletul admiratorilor si consumatorilor de moda Catalin Botezatu…este singura cale prin care ma pot deschide intr-un mod sincer celor care vor sa ma cunoasca cu adevarat.
● Ai creat nenumarate show-uri de fashion. Toate au starnit reactii. Fie ca au placut, fie ca nu, niciodata nu a fost vorba de indiferenta. Cat de mult se intrepatrunde mecanismul unui show de fashion: regia, scenografia etc cu mecanismul unui show tv?
La inceput, acum 20 de ani, cand am organizat primele show-uri, am inceput prin a face un show de moda, prin a-l pune in scena pe baza unei regii, a unei scenografii, cu coregrafii, cu muzica speciala. Oamenii m-au privit la inceput ciudat pentru ca show-urile acelea aveau tema, pentru Romania era ciudat. Ei bine, pentru cei de afara era ceva normal.
Am avut niste profesori extraordinari. Am "furat" meseria de designer, de a crea haine de la nume foarte mari pe care le respect foarte mult. Toate aceste lucruri mi-au folosit, pentru ca arta de a crea un show cu un story, cu o poveste la baza se poate regasi si in arta de a organiza o emisiune. Cunosc foarte multe siretlicuri, foarte multe trucuri acum si mi-e mai usor in momentul in care incep alaturi de minunata echipa a mea de productie. Incepem sa tusetam scenariul fiecarei emisiuni. O facem cu cea mai mare placere, cel putin eu. O fac ca si cum am scrie o carte, ca si cum am regiza un spectacol, si nu in ultimul rand, un film. Imi place sa particip la crearea de intrigi. Bineinteles, cu o limita, fara a ne juca cu sentimentele oamenilor, cu trairile lor, dar imi place sa scot in show-rile mele tot ce e mai bun din oamenii aceia, sa scot la suprafata tot ce sunt oamenii, cu bune, cu rele si sa aratam telespectatorului ca ceea ce facem noi e, din toate punctele de vedere, un reality (show).
● Detii secretul succesului din imbinarea optima a fashionului si a tv-ului. Glamul din fashion si glamul tv se aseamana foarte mult. Ai putea renunta la fashion pentru tv?
● Nu. Nu as putea renunta la fashion pentru televiziune dar, as face in asa fel, cu sacrificii extraordinare, sa le imbin pe amandoua. Poate ca imi va reusi, poate ca nu. Nu pot renunta la fashion pentru ca asta e ceea ce imi place. Pentru ca nu stiu daca, fara sa fiu ipocrit, asta mi-ar aduce satisfactiile materiale pe care le am acum datorita fashionul. Dar nu se stie. Poate ca, in viitorul indepartat, o sa ajung sa conduc o afacere legata de fashion undeva din umbra si sa ma ocup mai mult de televiziune. Sau invers.
● Dupa doua sezoane cu show ul Burlacul si acum Burlacita ce mai urmeaza?
● Urmeaza "Next top model 2", "Burlacul 3" si, de ce nu, "Next top model 3". Sunt sigur ca cei din trust ma vor tine ocupat pentru ca au fost suficient de sireti incat sa vada profunzimea mea sensibila, iar eu le-am permis sa o valorifice, si atunci sunt sigur ca vor urma multe alte proiecte cel putin la fel de frumoase ca cele de pana acum.
● Next Top Model este un format care prinde extraordinar de bine indiferent de teritoriul unde este produs. Ce anume crezi ca starneste interesul acestui format?
● In primul rand, ma bucur ca, desi "Next Top Model" se adreseaza unei nise, a reusit sa aduca ratinguri atat de mari, un feedback foarte bun in on line, pe facebook, pe pagina oficiala a showului. Acest show a reusit ceea ce putini au reusit: sa aduca in televiziune un public tanar. Ma bucur ca "Next Top Model" este urmarit atat de copii, cat si de oameni in varsta. Ma bucur ca, desi este un show de nisa, este pe toate buzele, este privit de toti oamenii si nu pentru ca este "Next Top Model", nu pentru ca este Catalin Botezatu acolo, ci pentru ca aratam lucruri minunate, aratam ce inseamna cu adevarat lumea fashion-ului.
Imbinam utilul cu placutul, incercam sa fim educativi prin locatiile pe care le alegem, prin faptul ca prezentam istoricul acelor locatii. Este ca o lectie de geografie si istorie, in care isi gasesc locul prezentari de moda cu teme, fete frumoase si succesul uneia dintre ele, care ajunge pana la urma un Top Model, care va castiga o suma considerabila si va reprezenta Romania peste tot in lume. Totul, desi pare desprins dintr-o poveste, este un reality din care publicul din ce in ce mai numeros are de invatat.
Scopul nostru este si unul educativ. In afara faptului ca vrem sa aratam ca moda inseamna arta, vrem sa aratam ca moda nu inseamna numai o fataiala, ci si foarte multa munca, dar dorim sa le aratam …ca poate nu au sansa sa vada lucruri speciale sau intrigi din lumea fahionului sa le vada cu acest ochi. Pentru ca repet, vorbim de un reality,….un reality cap coada, in care nu manipulam pe nimeni, in care lasam frau liber sentimentelor, trairilor celor care participa si in care chiar si noi uneori, cei care producem cu adevarat aceasta emisiune, suntem complesiti de ceea ce se intampla.
Nu de putine ori mi s-a intamplat sa lacrimez cand am filmat anumite secvente. La Next Top Model trebuie sa spun ca emotiile si-au spus cuvantul. Unul dintre aceste moment a fost la final, cand cele doua finaliste erau inainte de marea decizie. Am avut o prezentare de moda la Sibiu Fashion Week, la Promenada Fashion Week, in care cele doua fete prezentau zeci de colectii create de romani si am vazut ca s-au descurcat extraordinar pentru ca publicul le aclama. Si am vazut ca aratau ca niste adevarate top modele. Stiau, sa pozeze ca niste profesioniste, sa se adapteze de la un creator la altul. Am simtit ca munca mea nu a fost in zadar. A fost momentul in care am zis: Am reusit!.
● Cum ai defini tipul de divertisment de care este atras in zilele noastre publicul telespectator?
● Publicul din Romania este unul nemaipomenit, inteligent (desi este uneori servit cu lucruri sterile lipsite de esente) si isi doreste o schimbare. Daca il educi asa cum trebuie, va fi receptiv. Este un public care va fi captat si de alte lucruri: de muzica, de istorie, de geografie, de spirit in primul rand, nu numai de cancanuri ieftine, care oricum nu sunt benefice cu nimic. Oamenii sunt inca avizi dupa tabloid, lucruri lipsite de materie, asa cum spuneam ceva mai devreme. Imi doresc sa avem un public care sa urmareasca National geographic sau ceva de genul si un divertisment de la care sa astepte ceva, care sa te plimbe poate doar si imaginar intr-o lume noua cu care sa ai contact macar astfel daca nu poate fi atinsa altfel.
Si sunt multumit, in acest moment cel putin,pentru ca nu ma voi opri aici. Sunt extrem de exigent cu mine insumi, in primul rand, pentru ca trebuie sa fiu in permanenta responsabil de ceea ce fac, pentru ca atarna de umerii nostri, cei care facem aceasta emisiune, o responsabilitate foarte mare. Spre exemplu, Next Top Model. O astfel de emisiune trebuie sa fie foarte buna pentru ca e o emisiune educativa, oamenii pot invata foarte multe lucruri.
Tocmai de aceea ,vreau sa le facem bine si tot ceea ce veti vedea de acum, in afara de faptul ca vor avea un rol educativ, va va capta cu emotie…fiind vorba de reality-uri, sunt pline de emotii adevarate. Multa lume ne-a spus ca am manipulat oamenii si ca ne-am jucat cu emotii . Nu, tocmai, nu am facut asta niciodata, am incercat doar sa ii destresam de faptul ca erau filmati. Am incercat sa ii facem sa inteleaga ca camerele de filmat sunt doar niste aparate, sa isi dea frau liber emotiilor, tocmai pentru a le arata celorlalti ca suntem oameni si ca suntem profunzi…si s-a intamplat asta. E foarte greu ca un om sa se poate manifesta natural cand au in jur sase sau sapte camere. Am reusit asta cu acesti oameni, cu fetele de la Next Top Model. Am reusit sa ii facem sa inteleaga ca important e sa se poarte natural. Iar naturaletea cred ca s-a vazut.
● Care sunt cele mai importante sfaturi care ti-au folosit in televiziune?
● Nimeni nu mi-a dat sfaturi in televiziune, lasand la o parte micile trucuri "furate". Nu, nu am luat lectii de tv. In schimb, totdeauna mi-a placut sa ii urmaresc pe ceilalti. Sa privesc orice job legat de televiziune, incepand de la cel al mssinistului, la cel al celui care se ocupa de lumini, al sunetistului, al producatorilor, al scenografilor, al regizorului. Intotdeauna poate ca am fost un bun observator si am cules toate informatiile care am crezut ca imi pot fi utile in viitor. Nu mi-a dat nimeni niciun sfat, nu am avut niciodata o sedinta in care cineva sa imi spuna ca in tv se face asta, asta si asta. Am privit la celelalte vedete de televiziune, am privit si am luat de la ei lucrurile bune. Am exemple din televiziunea din Romania sau din cea internationala, am invatat din greselile lor, din realizarile lor si atunci poate ca asta a fost singura cale de a ma perfectiona. Dar sunt inca la inceput.
● Care sunt cartile care ti-au influentat viata?
● Am citit, cel putin in adolescenta, foarte mult si citesc in continuare. Din pacate, acum citesc mai mult carti legate de documentare, cu mai putin sirop fata de ceea ce serveam in tinerete, ca toti ceilalti. Beletristica, poezia, categoric au avut un rol important in viata mea. Poate ca una dintre cele mai savurate a fost Invierea de Tolstoi pe care am citit-o si recitit-o de cateva ori. Tennessee Williams este, de asemena, unul dintre autorii mei preferati. Ma regasesc foarte mult in tot felul de poezii, dar daca as incepe acum sa spun ce imi place, probabil ca lumea m-ar cataloga si ar spune: "Ah, si Botezatu." Sunt acea pasare care zboara in permanenta din Tennessee Williams in Orfeu in Infern, poate sunt acel adept al lui Reine Maria Rilke, care iubeste poezia Zeita, poate ca ma regasesc in "Lacustre", poate ca atunci cand eram pusti am lacrimat cand am citit zeci de romane siropoase. Poate ca imi place Cella Sergghi…poate ca e mult de vorbit la acest capitol si nu vreau sa fac nici parada de ce am citit, nici nu vreau sa fac lucruri demonstrative in general.
● Cum iti petreci timpul liber? Ai vreo piesa de teatru preferata? Actori preferati?
● Merg la teatru si am avut sansa sa creez costume pentru piese de teatru. Am avut, alaturi de Beatrice Bleont niste proiecte extraordinare, cu desfasurare de forta vestimentara extraordinara, insemnand sute de costume. De exemplu, "Marchizul de Sade", care se joaca si acum , "Usile inchise", apoi "Cabaret". Am facut costume pentru film, pentru tot felul de scenete. Teatrul pentru mine, pana sa fac aceste costume, reprezenta o arta si atat, o arta menita sa bucure sufletul oamenilor, un moment de divertisment. Odata ce am inceput sa fac costumele si sa merg la repetitii ca si actorii, mi-am dat seama cat de multa munca este, cata daruire, cat sacrificiu depun acei oameni numiti actori. Mi-am dat seama cat de mult am pierdut pana acum pentru ca nu i-am respectat la adevarata lor valoare. Actorii pentru mine sunt niste oameni nemaipomeniti.
Am vazut actori adevarati si nu vreau sa dau nume pentru ca nu vreau sa uit pe cineva. Isi dadeau sufletul la repetitiile pe care le faceau la teatru…nu mai vorbim de actul in sine, atunci cand se aflau in fata telespectatorilor. Atunci am realizat ca acesti oameni sunt mai mult decat adevarati, ca muncesc si se daruiesc foarte mult. Si atunci mi-am dat seama ce nedreapta e aceasta societate in care traim, pentru ca sunt atat de nedreptatiti din punct de vedere material. Banul este un lucru vulgar, totusi, pentru munca pe care o depun, pentru ceea ce fac pentru a ne incanta o ora, doua sunt atat de prost platiti, atat de putin apreciati, atat de repede catalogati uneori.
In strainatate am fost la mai toate musicalurile de pe Broadway pentru ca am sansa sa merg la New York cel putin de doua ori pe an, la saptamana modei, impreuna cu stafful meu. Imi "fortez" mereu echipa sa ma insoteasca sa vedem o piesa de teatru sau un musical de pe broadway. Am vazut mai toate lucrurile importante de pe Broadway. Nu pot spune ca pot face un nou clasament. Poate ca cel mai tare m-a impresionat "Frumoasa si bestia", care a avut-o in rol princincipal pe Toni Braxton. Mi-a revenit in minte povestea "Frumoasei si bestia", pusa in scena pe o scenografie fabuloasa, intr- un musical in care mi-am vazut iubirea vietii mele, din punct de vedere al muzicii. O iubesc pe Toni Braxton si admir "Unbreak my heart " si tot ceea ce ea a cantat. Dar sunt multe momente din acestea, in care efectiv am vibrat privind, o piesa de teatru sau un musical, nu neaparat numai in strainatate, ci si in Romania. Eu incerc sa ma regasesc in personaje, sa ma identific cu personajul. Poate de cele mai multe ori, anumite scene din teatru imi aduc aminte de pasaje din viata mea sau, de ce nu, imi aprind beculete rosii de viitoare pasaje din viata mea. Totul, pentru mine inseamna o inspiratie continua. Daca merg la o piesa de teatru sau un film pe care nu l-am vazut, totul, incepand de la coloana sonora si pana la ceea ce vad acolo, poate fi un motiv de inspiratie in ceea ce priveste joburile mele.
● Ce sfaturi ai primit de la parintii tai si care iti folosesc si astazi?
Sfaturile parintilor au fost mereu foarte exigente, dat fiind faptul ca am avut o educatie mai mult decat spartana. Parintii mei m-au invatat sa fiu corect, sa fiu cinstit, onest. Sa spun lucurilor pe nume, care inseamna lipsa de diplomatie, dar asta este... Mama mea este cea care, in proportie de 80 la suta, imi da sfaturi, ma bate la cap, imi aduce aminte ca trebuie sa fiu om, ca mereu trebuie sa fiu echilibrat, ca nu toti cei de langa mine ma iubesc si ca trebuie sa fiu circumspect. Imi aduce aminte ca nu traiesc singur si ca trebuie sa imi respect semenii, sa ii ajut. Tatal meu este cel care m-a purtat liber prin lume. Care m-a calauzit mai mult decat ar face un parinte, pentru a vedea si partea cealalta a lumii. Fiecare m-a educat si mi-a dat sfaturi, fara de care cu siguranta nu as fi ajuns unde sunt.
