Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu degeaba Victor Gruen mai era supranumit şi „arhitectul oamenilor”. El dorea ca prin combinarea activităţilor comerciale şi chiar civice dintr-un mall să ofere un loc pentru petrecerea timpului în principal casnicelor, pensionarilor şi adolescenţilor.
Gruen şi-a exemplificat intenţia prin „nevoia acută de sociabilitate, mai ales în suburbii”, subestimând implicaţiile rasiale ale acestei nevoi. Şi aceasta pe lângă faptul că centrele comerciale fuseseră proiectate în SUA pe fundalul Războiului Rece. În 1954, eliminarea la nivel naţional a segregării rasiale – şcoli genera un exod masiv numit la acea epocă „zborul alb” genera şi un boom al clădirilor în suburbii, urmarea fiind înflorirea centrelor comerciale.
Mai ales că guvernul Eisenhower recompensa proprietarii de „oraşe de cumpărături” cu un bonus numit „amortizare accelerată”. Iar posibilitatea de a profita de sprijinul statului pentru clădirile noi a provocat o creştere fără precedent a centrelor comerciale regionale. Între primul desen al lui Gruen din anul 1943 şi boom-ul din anii ’50 al centrelor comerciale se petrecuse un act teatral: SUA îşi asumaseră foarte bine rolul de consumator. Unii sociologi subliniază că biografia lui Gruen este strâns legată de aşa numita tragedie a capitalismului. Respectiv, „oraşele de shopping au dat naştere la comerţ sălbatic, lăcomie şi izolare, nefiind altceva decât aglomerări amorfe de expansiune suburbană”.
„Stradă”, promenadă, mall”
În viziunea lui Gruen, un mall trebuia să conţină nu numai magazine propriu-zise, ci şi restaurante, sedii de bănci, poştă, policlinică, locuri de joacă pentru copii, cinematografe, piscină... aproape orice. Administraţia mall-ului trebuia să fie foarte atentă: totul trebuia să fie cât mai eficient, ca într-un adevărat oraş. Această „stradă” (promenadă, mall”) era dotată cu toate funcţiile asociate unui oraş. Deoarece şi Gruen era pregătit pentru acte teatrale la scară mare, le hărăzise rolul de nuclee urbane, reinventând chiar ideea de oraş! Multe dintre oraşele americane mari şi mijlocii aveau să îi urmeze exemplul. Boston, Baltimore, New York, sunt locurile unde aveau să fie construite aşa-numitele pieţe-festival de fapt complexe comerciale amplasate la marginea unor ape.
Northland reprezenta pentru Gruen, în 1954, „primul centru comercial al viitorului”. Cinci clădiri aranjate în formă de „U”, până la o sută de magazine „incluse”, fântâni, bănci, sculpturi, şi colonade, numeroase facilităţi, şi o grădină zoologică! Nu i-a fost uşor să găsească sponsori pentru un asemenea proiect, şi în general pentru toate proiectele sale. Faptul că a exploatat teama de Războiul Rece i-a atras atacuri de genul că nu se comportă ca un fost „angajat socialist – cum era când se afla la Viena”.
El agrea ideea de complex comercial care îndeplineşte funcţii obşteşti. O idee care a căpătat în zilele noastre dimensiuni nesperate, pornind de la complex comercial cu bibliotecă municipală (Tucson, statul Arizona), complex comercial cu o filială a primăriei (Everett, statul Washington) ş.a. În cursul vieţii sale, Gruen avea să se confrunte des cu eticheta că a modificat – mod fundamental cursul de dezvoltare urbană occidentală. Data viitoare vom vedea cum, în planurile lui Gruen în ceea ce priveşte „oraşele de cumpărături” un loc important îl ocupau femeile! Mai precis, ideea de a construi special pentru femei.
(Va urma)
