Dana Grecu, omul-jurnalist

Dana Grecu face "Ordinea Zilei" in fie­care zi pe Antena 3, incepand cu ora 18:45. Din pasiune pentru meseria de jurnalist si in numele cetateanu­lui roman care merita o informare ra­pi­da si relevanta. Dedicarea si pro­fe­sionalismul i-au adus trei premii APTR. Dincolo de paginile manu­a­le­lor de jurnalism, Dana Grecu a des­co­perit acum mai bine de zece ani lu­­mea reala a reportajelor, stirilor si talk-show-urilor. Acea lume despre care foarte putini jurnalisti au curajul sa vorbeasca, depasind clisee deja con­sacrate si spargand tipare de mult to­cite. Prinsa intre familia aflata la Pitesti si meseria de jurnalist care, fi­zic, o tine din zori pana in seara in Ca­pi­tala, Dana Grecu este unul dintre acei jurnalisti, putini la numar, care au curajul sa se mire. Sa puna totul sub semnul intrebarii. Sa ceara, firesc, na­tural, explicatii suplimentare.

● Jurnalul National: Ai ani buni de experienta jurna­listica, trei premii APTR si multe ore de emisie. Totusi poate fi experienta in jurna­lism masurata in ani sau, in opinia ta, alti indicatori sunt mult mai re­levanti?

Dana Grecu: Pentru mine, indicatorul suprem este sa poti sa mergi pe strada fara sa dea lumea cu oua dupa tine! O sa spuneti ca suna cam rau! Este exact ce cred. Dar asta e valabil pentru orice meserie. Experienta conteaza, flerul conteaza, harul conteaza, chimia pe care o ai sau nu cu meseria. E un fel de ciorba, in care fiecare din aceste ingrediente isi are rolul sau.

● Se spune de multe ori ca "exista mai multe fete ale unui eveniment" si in transmiterea mesajului este im­portant punctul de vedere din care se face relatarea. Ti s-a intamplat vreodata ca un subiect sa fie in esenta altceva decat parea la prima vedere?

Orice eveniment este si altceva! Depinde cum vrei, caci despre asta este vorba, despre cum vrei, ce vrei sa scoti in evidenta. Jurnalismul asta... obiectiv e un ideal aproape imposibil de atins. Stiu ca zdruncin niste prejudecati si ifose, dar asta e parerea mea. Numai faptul ca alegi din mii de intamplari dintr-o zi trei sau patru... inseamna subiectivism. E drept, intotdeauna un ziarist destept va avea puterea de a explica de ce acelea si nu altele. Argumentele lui insa se vor mula pe alegerea lui. Nu cred sa existe vreun eveniment care sa nu fi avut o latura neasteptata! Nu cred! A, poate nu suntem destul de atenti si nu o observam. Poate viteza cu care livram informatiile ne impiedica sa despicam firul in patru, dar... trecerea timpului dezbraca ea oameni, daramite intamplari!

● Care sunt regulile pe care un jurnalist in cautarea "Povestii" ar trebui sa le urmeze? Si cand spunem "Poveste" ne gandim la materialul relevant si care sa lase audienta fara grai.

Relaxarea si abordarea. Acestea sunt reperele la "Ordinea zilei". Zeci de minute de discutii despre subiect inainte de emisiune. Contre si glume. Andreea, Radu si cu mine. Sunt doua tipuri de raspuns la intrebarea asta. Raspunsul din cartile de jurnalism si cel din miezul actiunii. Ele nu se exclud. Se completeaza. E foarte putin probabil sa aduci in fiecare zi cate o exclusivitate. Asa ca abordarea, agatarea subiectelor pe care le au toti la ora la care intri in emisie sunt esen­ti­ale. Daca "Ordinea zilei" bate concurenta, inseamna ca noi suntem mai prieteni cu subiectele decat ea (n.r. – concurenta). Suntem mai cre­di­­bili. Suntem mai aproape de oameni.

● Ai incalcat vreodata voluntar sau involuntar vreuna dintre aceste reguli?

Buna-credinta, niciodata! Nu ne ase­zam in fata evenimentului sa spu­nem: vai, ce tare e asta! O sa-l distrugem pe x sau y. Niciodata. Sunt pa­timasa cand spun asta, pentru ca buna-credinta este parte din educatia pe care ne-au dat-o ai nostri, acasa, ina­inte sa ne scoata pe usa afara si sa ne arunce in viata. S-a intamplat insa ca o informatie pe care noi am dat-o ca ipoteza, sub semnul in­trebarii, sa nu se confirme. S-a intamplat foarte rar, cand am citat din articole publicate in ziarele online, cand am preluat informatii date de alte te­leviziuni sau chiar de telespectatori. Niciodata insa n-am bagat mana in foc pentru ele si am cerut o reactie pu­­blica a celor vizati. Intotdeauna am folosit semnul intrebarii!

● Jurnalismul este o meserie a obiectivitatii, dar care solicita pasiu­nea. Cheia succesului pare sa fie ma­sura in care jurnalistul le do­zeaza. Cum reuseste un jurnalist sa im­­­p­ace aceste doua extreme? Au existat momente in care "pasiunea" a primat sau in care "lupta pentru obiectivitate" a "omorat" un material?

Acum zece ani, cand am scris primul meu reportaj despre niste moaste aduse la Curtea de Arges, eram speriata ca nu cumva sa las sa se citeasca, nici macar printre randuri, revolta mea impotriva dez­ma­tu­lui bisericesc al unora care se ha­haiau deranjant la un bat de racla, ca mai apoi sa planga smeriti in fata sfantului chinuit de atata minciuna. Era totusi un reportaj. Trairile si gandurile ziaristului din mine erau chiar binevenite. Ele faceau, de fapt, articolul. Acum, dupa zece ani, simt cat sa pun si cat sa iau. Am vazut multe. Am trait multe. Uneori m-am facut de ras in fata mea, alteori mi-am incasat criticile public. Echipa LOZ CONSTRUIESTE APROAPE PERFECT. Ca la carte. Intotdeauna vor exista si oameni care nu vor fi multumiti de abordare, de unghi. Dar asta nu este o meserie in care sa-i multumesti pe toti, ci pe cei mai multi.

● Vorbeste-ne despre mitul care pecetluieste soarta unui jurnalist: "sa fii primul care da stirea", cu riscurile de rigoare. E un mit sau un adevar? Ti s-a intamplat sa dai drumul unei informatii si, evident, sa risti chiar reputatia ta de jurnalist? Daca s-a intamplat, de ce ai ales sa procedezi astfel?

Am invatat meseria asta lucrand la ziar. Alt ritm, alta lume! Primesti o stire si pana la inchiderea paginii ai timp sa o updatezi de 1.000 de ori. O poti suci pe toate partile. Ii poti gasi sensuri de care te miri si tu. Televi­zi­unea de stiri este cel mai performant motor media. Pentru ca, de multe ori, in numai cinci minute pri­mesti informatia, o verifici cat de bine poti, o dai pe post, ai reactii, contruiesti contextul. Trebuie sa dai primul stirea si ea sa se confirme. Asta in­seamna sa-i legi pe oameni de brandul tau. Sa stie ca daca vor sta cu tine afla o data cu tine. Sunt insa situatii ex­ceptionale in care astepti o confirmare oficiala in timp real! Repet, ex­ceptionale! Cand informatia este foar­te importanta intr-un anume context. Ca om de pre­sa credibil, care nu-i minte pe oameni, o sa aleg sa spun, sub semnul in­trebarii, o informatie decat sa as­cund un posibil abuz al autoritatii.

● Ai un stil transant, inconfunda­bil de a aborda subiectele si invitatii. Multi te iubesc pentru aceasta, dar sunt cativa care te si condamna. Ce te motiveaza sa fii atat de percutanta in analiza problemelor cotidiene si ce te determina sa nu te opresti?

Intreaba-ma de ce ma incrunt! Toata lumea ma intreaba asta. Eu zic ca e momentul sa fac o dezvaluire! Nu exista fotografii de-ale mele, de la 2 ani pana acum, in care eu sa nu fiu sau sa par incruntata. Asa m-am nascut, cred! Mirata, iscoditoare! Nu controlez asta, nu ma prefac, nu vreau sa par interesanta. Ce femeie ar vrea sa fie ridata??! De ce nu ma opresc? De ce as face-o?! De ce sunt transanta? De ce sa nu fiu daca asa simt, daca asa sunt!