Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Românii care au credite în franci elveţieni au avut parte ieri de o ştire care i-a îngrozit. O mişcare surpriză venită de la Banca Centrală a Elveţiei (care nu a mai dorit să-şi lege propria monedă de euro) a lovit prin ricoşeu 150.000 de familii de români care au credite în moneda naţională a Elveţiei. Francul s-a vândut ieri de către băncile din Bucureşti şi cu 6,5 lei, deşi Banca Naţională a României a cotat leul la 4,3287 lei/franc, cu 58,7 bani (15,7%) peste nivelul de miercuri, de 3,7415 lei/franc.
În buna tradiţie românească, unele casele de schimb ale băncilor au simţit că e momentul să tragă un “tun” şi au mărit enorm diferenţa dintre cursul la cumpărare (3,5 lei/franc) şi cel de vânzare 6,5 lei/franc. Chiar şi băncile care au dorit să fie moderate au vândut francul cu 4,42- 4,58lei şi l-au cumpărat cu 3,8- 4,177 lei. Oricum, ieri francul a fost la fel sau chiar mai scump decât euro. Vestea proastă este că mulţi dintre cei care au astfel de împrumuturi nu le vor mai putea plăti, având în vedere că în 2007-2008, când au fost contractate aceste credite, un franc era 2 lei. Situaţia nu este una de moment pentru că euro va pierde teren în raport cu dolarul şi cu francul. Nici leul nu se va simţi prea bine.
Tot iureşul care a lovit pieţele financiare din Europa a pornit de la decizia Băncii Centrale a Elveţiei care a renunţat la plafonul cursului de schimb de minimum 1,2 franci pe euro, măsură pe care instituţia a adoptat-o în septembrie 2011, pentru a proteja economia elveţiană de criza datoriilor suverane din zona euro. În urmă cu patru ani, francul era considerat monedă de refugiu pentru investitori şi exista riscul să devină prea puternic. Aşa că a fost legată de euro pentru a i se opri aprecierea Decizia luată ieri de Banca Naţională Elveţiei a fost o surpriză, neanticipată de analişti şi a permis dolarului să se întărească masiv faţă de euro. Francul elveţian s-a apreciat joi cu 30% faţă de euro şi cu cu 26% faţă de dolar.
Ce vrea banca Elveţiei
Banca Naţională a Elveţiei a apărat din ce în ce mai greu pragul de curs, cheltuind tot mai multe miliarde de euro din rezervele sale valutare, pe măsură ce se acumulau speculaţiile cu privire la planurile Băncii Centrale Europene de a demara un program de relaxare cantitativă, prin achiziţii de obligaţiuni, inclusiv guvernamentale.
Pragul de 1,20 franci pentru un euro făcea sens în urmă cu 3-4 ani şi urmărea să oprească o supraevaluare a francului, care era una de refugiu mai ales în Europa. “Între timp, defazajul transatlantic de politici a lăsat din nou Europa pe o poziţie defavorabilă cu o monedă pe care noi, analiştii, de mult timp am dorit-o mai slabă - euro. S-a întâmplat mai târziu decât trebuia. Pe lângă deprecierea euro faţă de dolar a mai venit şi efectul secundar. Dolarul s-a apreciat faţă de toate monedele, inclusiv faţă de franc. Această apreciere a dolarului şi faţă de euro şi faţă de franc din punctul de vedere al autorităţilor elveţiene trece la logica următoare: nu mai este nevoie de menţinerea acestei rate minime”, a arătat Adrian Mitroi, profesor de investiţii.
Dolarul, adevăratul câştigător
Existau semne că Banca Elveţiei nu va mai putea ţine mult francul legat de euro. Analistul economic, Ionuţ Bălan, a scris recent în Jurnalul Naţional că Elveţia e deranjată de aprecierea dolarului faţă de euro deoarece banca centrală din Ţara Cantoanelor a stabilit un nivel raportat la moneda europeană peste care să nu se mai aprecieze francul, când firesc ar fi fost să se raporteze la dolar, fiindcă în moneda americană înregistrează cele mai mari fluxuri de bani.
“Volatilitatea mare de la nivelul cursului euro-dolar este explicată de încercările Elveţiei de a frâna ascensiunea dolarului. Implicarea într-un război atât de mare nu-i dă sorţi de izbândă, deoarece cursul creşte chinuit un procent, după care cade brutal, ceea ce înseamnă că Elveţia risipeşte inutil resursele în încercarea de a opri dolarul din cursa de apreciere. Când a conştientizat care este costul încercării sale, Elveţia a abandonat jocul autoimpus faţă de euro. Drumul în jos al cursului euro-dolar este deschis, fără a fi exclus ca raportul să ajungă la sfârşitul mişcării la 1,05 dolari pentru un euro”, consideră Ionuţ Bălan.
Ce va face leul
Vestea proastă este că Banca Naţională a României nu are nici un control asupra francului elveţian şi este foarte probabil ca leul să se deprecieze mult în raport cu moneda elveţiană. Acesta este şi motivul pentru care în vremurile de boom, BNR a atras atenţia celor ce voiau să se împrumute la bănci, să se împrumute numai în moneda în care sunt plătiţi. Însă, atunci era mult mai greu să iei credit în euro sau lei, decât în francii elveţieni pentru că băncile promovau cu insistenţă acest tip de credit.
Pe de altă parte, leul pierde teren şi faţă de euro. “Leul este constant aproape de 4,5 dar este faţă de o monedă care a scăzut, anume euro. Să nu ne mirăm că preţurile au crescut în euro, precum cele imobiliare, nesustenabil şi periculos. Trebuie să compenseze un euro mai slab printr-o cerere mai mare de euro pe acelaşi activ”, a explicat Mitroi.
