Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fasolea, mazărea, dar şi lintea sau năutul sunt considerate „plantele viitorului”, pentru că au o valoare nutritivă ridicată şi înlocuiesc cu succes carnea în alimentaţie. România contabilizează creşteri puternice în ultimul deceniu, atât în ce priveşte producţia, cât şi suprafaţa cultivată. Astfel, ne apropiem de statele dezvoltate din UE, care înregistrează stagnări sau chiar scăderi. Dintre acestea, cele mai avansate sunt Franţa şi Spania.
Hrana zilnică reprezintă, încă din cele mai vechi timpuri, o preocupare centrală, atât în ştiinţă, cât şi în business. Cercetătorii au căutat dintotdeauna cele mai bune soluţii pentru nutriţie, iar oamenii de afaceri, corporaţiile, statele care au valorificat cererile pieţelor au prosperat. Ţara noastră are un bilanţ destul de prost în domeniul agroalimentar, dar câştigă teren într-un segment considerat „al viitorului”. România suferă un deficit sever la comerţul internaţional cu produse agroalimentare, de circa 1,7 miliarde de euro în 2019, ceea ce constituie un record istoric.
Creştere de peste 300%
Există însă o categorie la care am avansat puternic în ultimul deceniu, şi anume cerealele pentru boabe (fasole, mazăre, năut, linte etc). La această categorie, am avut o creştere a producţiei de peste patru ori, de la 61.000 de tone în 2010 la 265.000 de tone în 2019, potrivit Eurostat. Dintre ţările Uniunii Europene, numai Lituania a realizat un salt similar, de la 70.000 la 293.000 de tone, între aceiaşi ani.
Pe primul loc în spaţiul comunitar se clasează Franţa, cu o producţie de 835.000 de tone în 2018 (cel mai recent an pentru care a raportat date), dar după o scădere de la aproape 1,6 milioane de tone în 2010. A doua ţară producătoare este Spania, cu 464.000 de tone anul trecut, dar şi aceasta parcurge un trend descendent, în scădere de la 691.000 de tone în 2018, cifra aferentă lui 2010 fiind de 519.000 de tone. Pe a treia poziţie se situează Polonia, cu 457.000 de tone în 2018, dar de asemenea în declin de la 598.000 de tone în anul precedent.
Suprafaţa s-a dublat într-un deceniu
La suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe, România consemnează, de asemenea, un avans puternic, de peste 100%, de la 49.000 de hectare în 2010 la 119.000 de hectare în 2019. Aici mai avem încă mult de recuperat faţă de state precum Spania (432.000 de hectare anul trecut), Franţa (293.000 ha în 2018) sau Polonia (252.000 ha în 2018). Ţara noastră a obţinut anul trecut o producţie medie de cereale pentru boabe de 2,2 tone la hectar. Astfel, am urcat faţă de 2018, când nivelul a fost de 1,4 tone/ha, la o producţie totală de 192.000 de tone, de pe o suprafaţă de 134.000 de hectare. În acelaşi an, pe ansamblul UE, dacă excludem Marea Britanie, suprafaţa cultivată a fost de 2,17 milioane hectare, iar producţia s-a ridicat la 4,11 milioane de tone, rezultând un nivel mediu de 1,9 tone/ha.
Cultivarea leguminoaselor îmbunătăţeşte fertilitatea solului, datorită proprietăților de fixare a azotului. Ele „îngraşă” pământul, spre deosebire de cereale precum grâu, porumb, orz, care doar „iau sevă”, fără să dea nimic în schimb.
Aliment de bază de-a lungul mileniilor
Cerealele pentru boabe au fost, de milenii, un aliment de bază în dietele de pe tot globul. Ele reprezintă o sursă importantă de proteine și alți nutrienți, care pot suplimenta carnea și produsele lactate. De exemplu, fasolea este o sursă bună de proteine, riboflavină, niacină, vitamina B6, fier, fosfor și potasiu. În plus, are un conținut ridicat de vitamina C, tiamină, acid folic și magneziu. Mazărea, cu nivel mai scăzut de calorii, comparativ cu fasolea, este bogată în fitonutrienţi, minerale, vitamine şi antioxidanţi. Recunoscând semnificația acestor produse agroalimentare, Adunarea Generală a Națiunilor Unite le-a dedicat un An Internaţional, în 2016, precum şi o Zi Mondială, cea de 10 februarie, începând cu 2019.
Trendul actual, unul „nu prea pozitiv”, caracterizat printr-un deficit sever al balanţei comerciale cu produse agroalimentare, „va fi schimbat”, a declarat ministrul Agriculturii, Adrian Oros.
„Suntem într-un an mai special din toate punctele de vedere”, a arătat Oros, adăugând că va fi important „cum negociem şi cum scriem Planul Naţional Strategic (PNS) şi cum vom finanţa şi sprijini agricultura şi industria alimentară din România în perioada 2021 – 2027”.
El a afrimat că încă din noiembrie 2019, de când a preluat conducerea ministerului, a demarat elaborarea PNS şi dezbaterile cu mediul asociativ, fiind realizată deja o analiză SWOT prin care s-au identificat obiectivele prioritare ce vor fi incluse în PNS 2021-2027.
Oros: Trend „nu prea pozitiv”, într-un an special
Potrivit ministrului, printre aceste „obiective prioritare” se numără: investiţiile în dezvoltarea capacităţilor de procesare şi depozitare a produselor agroalimentare, sprijinirea sectorului zootehnic, având în vedere scăderea efectivelor de animale, dar şi a valorii genetice a animalelor. Adrian Oros a menţionat că instituţia pe care o conduce are în vedere „susţinerea formelor asociative cu rol economic”, iar la acest capitol a precizat că se referă „în primul rând la cooperative”.
