Baronii sindicali au demolat Casa de Cultură

Distrugerea patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România este o poveste al cărui sfârşit încă nu se întrevede după 28 de ani de la Revoluţie. Cel mai mare tun imobiliar postrevoluţionar îi are în centrul afacerii pe liderii înscăunaţi în fruntea mişcării sindicale după 1990, care, deşi ştiau că nu sunt proprietarii acestui imens patrimoniu, au dispus de el după bunul plac. Reaua-credinţă şi incompetenţa l-au dărâmat cărămidă cu cărămidă. Un nou episod care demonstrează managementul jafului practicat de aceştia s-a scris recent la Târgu Jiu, unde Casa de Cultură a Sindicatelor a fost cumpărată de primărie după ce aceasta ajunsese într-o stare deplorabilă.

De fapt, noua tranzacţie nu face altceva decât să complice şi mai mult lucrurile în justiţie pentru că imobilul a fost achiziţionat prin executarea unei fundaţii care nu era proprietara clădirii. Numită Fundaţia Casa de Cultură a Sindicatelor, de fapt un pui al CNSLR-Frăţia, aceasta a făcut ce a vrut acolo. Rezultatul a fost că, în decembrie 2009, ea a intrat în insolvenţă, la cererea Consiliului Local Târgu Jiu, care, prin Direcţia Publică de Venituri, avea de recuperat 459.883,18 lei. Deschiderea insolvenţei nu a fost decât vârful aisbergului.

Contabilitate, un moft pentru sindicalişti

Un an mai târziu, în decembrie 2010, s-a cerut falimentul fundaţiei de către lichidatorul judiciar. În solicitarea sa înaintată judecătorului sindic, lichidatorul arăta că “s-au constatat abateri grave, conform Legii 82/1991, în sensul că fundaţia nu a mai ţinut evidenţa contabilă la zi din 2006, depunând totuşi în 2010, după sesizarea făcută de administratorul judiciar, declaraţiile privind impozitele şi taxele, privind foştii salariaţi ai societăţii (…)”. Odată cu depunerea acestora, ANAF a constatat, după câţiva ani în care a dormit în papuci, că are de recuperat 273.828 de lei.

În faţa acestei situaţii, CNSLR-Frăţia şi Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România (ANCCSR) au iniţiat o serie de demersuri, catalogate ca ilegale de către lichidator, al căror scop era de a determina Consiliul Local Târgu Jiu şi Consiliul Judeţean Gorj să preia în administrare imobilul şi astfel să se spele pe mâini de dezastrul lăsat. În urma inventarierii clădirii (proces-verbal nr. 5434/13.01.2013), lichidatorul preciza că s-a constatat existenţa infiltraţiilor prin acoperiş, efectuarea de modificări ale compartimentelor interioare, inclusiv cu investiţiile chiriaşilor, clădirea nu mai era încălzită. Mai mult, la data inspectării clădirii de către lichidatorul judiciar, au fost identificaţi mai mulţi chiriaşi care au declarat că au contracte de închiriere încheiate cu CNSLR-Frăţia.

Terenul, furat de la UGSR

Prin adresa 2435/19.06.2015, lichidatorul a solicitat Primăriei Târgu Jiu să-i comunice care este situaţia terenului de sub clădire. Aceasta comunică prin adresa 26488/11.08.2015 că terenul a fost inventariat în domeniul privat al Municipiului Târgu Jiu, fiind depusă la Oficiul de Cadastru documentaţia înscrierii în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al municipiului. Practic, prin acest demers, primăria a confiscat dreptul de proprietate asupra terenului, în suprafaţă de 5.375 metri pătraţi. Astfel, Consiliul Local a ignorat faptul că, potrivit Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 21 din aprilie 1997, terenul în suprafaţă de 5.040 metri pătraţi de sub clădirea Casei Sindicatelor din Târgu Jiu s-a transmis pe toată durata existenţei clădirii în care funcţionează Casa de Cultură din proprietatea statului în folosinţa Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR). Pentru că UGSR nu a fost desfiinţat niciodată, iar drept continuatoare a acestei organizaţii a fost declarată de instanţă Confederaţia Generală a Muncii-Uniunea Generală a Sindicatelor din România (CGM-UGSR), primăria nu avea dreptul să preia acest teren. Mai mult, liderii mişcării sindicale care au acaparat cu de la sine putere acest patrimoniu ştiau că UGSR nu a fost desfiinţat, lucru de altfel recunoscut şi de ei.

Vânzarea clădirii este contestată

Iniţial, clădirea Casei de Cultură a Sindicatelor a fost scoasă la vânzare pentru suma de 8,72 milioane de lei, dar în final a fost cumpărată de Primăria Târgu Jiu cu 3,8 milioane de lei, din care a plătit doar 2 milioane, diferenţa reprezentând creanţe de recuperat de primărie cu titlul de impozite şi taxe locale. Deocamdată, tranzacţia a fost blocată de către Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură a Sindicatelor, care revendică dreptul de proprietate asupra clădirii. De fapt, aceasta nu are niciun drept asupra clădirii, asociaţia putând fi numită cel mult administratorul acestor clădiri, dar unul de rea-credinţă, având în vedere că multe dintre acestea s-au distrus pentru că investiţiile au lipsit.

Într-o adresă din 2003 transmisă de preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu, către preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, acesta scria că după 1990 nu a existat nicio hotărâre de dizolvare a UGSR, iar noile confederaţii sindicale au preluat spre administrare patrimoniul fostului UGSR, dar s-au comportat ca un adevărat proprietar.

Baronii sindicali loviţi de amnezie

Că nu sunt proprietarii patrimoniului UGSR, liderii confederaţiilor sindicale o recunosc. Conform unor declaraţii date în vara acestui an în faţa unui procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Victor Ciorbea, fostul lider al CNSLR, recunoştea că nu a văzut niciun document care să ateste desfiinţarea UGSR, dar a auzit la TVR, pe 25 decembrie 1989, un comunicat în care se spunea că această structură sindicală s-a dizolvat. Boss-ul de la BNS, Dumitru Costin, a declarat că nu ştie cum s-a preluat patrimoniul şi nu ştie cum s-a împărţit. În schimb, fostul lider al CSI Frăţia, Miron Mitrea, a invocat lipsa cunoştinţelor juridice, drept care a fost convins că semnează în deplină legalitate pentru preluarea patrimoniului. La fel de necunoscător al acestei probleme s-a declarat şi actualul preşedinte al CNSLR-Frăţia, Leonard Bărăscu. Nu ştie nimic despre existenţa vreunui document care să justifice transferul de proprietate între UGSR şi CNSLR, nu ştie dacă există vreun act prin care a fost desfiinţat UGSR, nu cunoaşte amănunte juridice despre înfiinţarea societăţii de turism SIND România care a reunit baza turistică a UGSR. Deci nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.

ANCCSR nu are calitatea de proprietar, iar CNSLR-FRĂŢIA nici atât. Executorul sindic habar nu are despre proprietar. Solicit din nou, pentru a nu ştiu câta oară, implicarea, autosesizarea instituţiilor competente pentru demascarea celui mai mare furt de după 1990. În acelaşi timp, rog respectuos ca instanţele de judecată să-şi facă datoria şi să nu intre în jocul unor indivizi fără scrupule.

Dragoş Frumosu, preşedintele CGM-UGSR