Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Băncile sistemice din România se vor afla sub ochiul vigilent al Băncii Centrale Europene (BCE) începând cu 1 martie 2014, ca parte a uniunii bancare, în vreme Banca Naţională a României (BNR) va superviza atât băncile mari, cât şi pe cele mici.
România va avea, ca şi statele din zona euro, drept de vot în Consiliul de Supraveghere. Acesta fusese anterior un punct de contradicţii cu zona euro, deoarece statele din afara uniunii monetare ce doreau să intre în uniunea bancară nu ar fi avut un cuvânt de spus.
“În ce mă priveşte, înţeleg că vor fi bănci mari, bănci sistemice care vor fi în directa supraveghere a Băncii Centrale Europene (BCE), a secţiunii independente din BCE destinată supravegherii, care va avea propria ei conducere. Nu se va amesteca conducerea BCE în sistemul de supraveghere, dar va fi parte a BCE acest sistem. Deci BCE va supreaveghea direct marile bănci, băncile care pot prezenta riscuri sistemice se poate prăbuşi sistemul bancar european dacă o mare bancă intră în dificultate şi nu e ajutată la timp şi băncile mai mici, care nu au calitatea de bănci sistemice, care am înţeles eu vor fi supraveghetate de autoriatea naţională de supraveghere”, a precizat vineri preşedintele Traian Băsescu.
Cine sunt pretendenţii
În România, o mână de bănci deţin cea mai mare parte a pieţei locale. Acestea sunt BCR, BRD, Raiffeisen Bank şi Unicredit Ţiriac. Cu excepţia CEC Bank şi a Băncii Transilvania, majoritatea băncilor de top din ţara noastră sunt filiale ale grupurilor străine, în principal din Austria şi Grecia. Chiar dacă în vară băncile-mamă din Grecia au primit ajutoare totalizând 18 miliarde de euro din partea statului elen, subsidiarele acestora din România sunt bine capitalizate. În ţara noastră sunt prezente Alpha Bank, Piraeus, Bancpost, Banca Românească, ATE Bank, Emporiki şi Marfin Bank. Acestea au active totale de 13 miliarde de euro, deţinând în total 16% din piaţă. O parte din grupurile prezente în ţara noastră vor să plece, aşa cum e cazul RBS, în vreme ce altele vor să îşi reducă prezenţa, aşa cum este Citigroup.
Certuri europene
Germania dorea în luna septembrie crearea unui organism distinct pentru supervizarea celor 6.000 de bănci din Europa şi o separarea strictă între politica monetară şi supravegherea bancară. Criticii acestui proiect argumentau că nemţii doresc să protejeze băncile locale de economii de “ochiul” european. Michel Barnier, comisarul european pentru piaţă internă şi servicii, declara în septembrie că băncile mici, cele care nu au o importanţă sistemică, sunt problema “reală” a Europei, motiv pentru care o autoritate de supervizare trebuie să fie puternică şi credibilă. El cerea ca niciun produs financiar să nu scape de o reglementare eficientă din partea unui mecanism eficient, mai ales că Europa ar trebui să tragă învăţăminte din criză. Barnier dădea ca exemplu banca britanică Northern Rock, cea spaniolă Bankia şi grupul belgian Dexia drept exemple care au provocat “probleme reale”.
Cercul vicios dintre state şi bănci
Unul dintre obiectivele majore pe care Consiliul European le-a avut în vedere a fost ruperea “cercului vicios” dintre bănci şi state. “Până acum băncile făceau pocinoguri şi statul venea şi plătea. Acum se încearcă o detaşare a celor două entităţi, mai ales că în ultimii ani acest cerc vicios a generat costuri extraordinare pentru bugete, de exemplu Spania, sau alte ţări care din cauza problemelor sistemului bancar, a trebuit să împrumute sume uriaşe”, a spus Traian Băsescu. Mai exact, în cazul băncilor cu probleme, banii nu vor mai veni de la bugetele de stat, ci vor proveni din Mecanismul European de Stabilitate, care e finanţat şi poate să facă faţă la astfel de evenimente.
În discuţiile de la Consiliu s-a mai stabilit şi crearea unui mecanism de intervenţie în cazul băncilor care au probleme. Astfel se va stabili nivelul la care se intervine, respectiv prin vânzări de active ale băncilor în cauză, recapitalizare sau chiar lichidare.
