Cinci ani de Muzeul Hărţilor

O colecţie impresionantă cu peste 900 de hărţi vechi şi gravuri spune istoria zbuciumată a României din ultimele secole. Muzeul Naţional al Hărţilor, singura instituţie culturală de acest tip din sud-estul Europei, aniversează anul acesta cinci ani de existenţă.

O colecţie impresionantă cu peste 900 de hărţi vechi şi gravuri spune istoria zbuciumată a României din ultimele secole. Muzeul Naţional al Hărţilor, singura instituţie culturală de acest tip din sud-estul Europei, aniversează anul acesta cinci ani de existenţă.

Un muzeu al hărţilor poate părea la prima vedere o idee cel puţin excentrică. Nu şi după ce treci pragul Muzeului Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi din Strada Londra numărul 39. Prin faţa ochilor ţi se derulează istoria României trasată în linii fine pe lemn, piatră şi metal, şi apoi imprimată pe hîrtie de bumbac în gravuri vechi de sute de ani, care ar face să pălească de invidie orice tipografie digitală. Pereţii cochetei vile din buricul Bucureştiului sînt tixiţi cu hărţi grupate ri­guros pe categorii: cartografie istorică (Dacia, Europa, Imperiul Roman), cursul Dunării, Marea Neagră, Ţările Române, Valahia, Moldova şi Transilvania, Bucureşti, completate discret de vedute (gravuri şi pasteluri cu peisaje din perioadele respective). Peisajul este întregit de vitraliile cu simboluri heraldice şi tavanele pictate cu hărţi astrale.

 
UNICAT. “Ideea muzeului a prins contur la finele anului 2002. Domnul Adrian Năstase, pe vremea aceea premier, m-a întrebat dacă vreau să mă ocup de Muzeul Hărţilor. După ce m-am gîndit preţ de trei secunde am acceptat provocarea. În ianuarie 2003 ne-am apucat de lucru şi, după o perioadă de muncă asiduă, în luna martie l-am inaugurat”, ne-a de­cla­rat artistul plastic Octavian Penda, directorul general al muzeului.

Colecţia de bază a fost donată Ministerului Culturii de soţii Dana şi Adrian Năstase şi conţinea 900 de hărţi originale şi gravuri. În timp s-au adăugat şi alte hărţi donate de BCR şi de Ioan Hidegcuti. “Fără falsă modestie, pot afirma că Muzeul Hărţilor este printre primele muzee din Europa, după cel al Vaticanului şi Muzeul Mercator. De altfel, la nivelul Europei de Est nu mai există un muzeu similar. De regulă, hărţile sînt expuse în cîteva camere ale ma­rilor biblioteci”, explică Penda. De altfel, întreaga concepţie a mu­zeului aparţine echipei lui Penda. “De­senele şi vitraliile le-am făcut îm­preună cu Marcel Aciocoiţei, iar bus­turile de bronz din muzeu aparţin artistului Horia Flămînd. De­signul muzeului îmi aparţine”, spune directorul Muzeului Hărţilor.

 
PROIECTE. “Din cauza su­pra-feţei muzeului am reuşit să expunem doar 700 din cele peste 900 de hărţi aflate în patrimoniul muzeului. Exis­tă un plan de extindere al muzeului cu încă 1.000 de metri pătraţi, pentru care avem deja un proiect rea­lizat de un arhitect şi o promisiune de finanţare din partea BCR”, spune Penda. Discuţiile pentru a finaliza acest proiect sînt însă într-un stadiu incipient, iar Penda speră că va veni ziua în care muzeul va fi extins pe măsura colecţiei pe care o are. “În prezent, colegul meu, profesorul Ion Ciortan, mare specialist în hărţi, poartă tratative cu muzeul Biblioteca Naţională din Viena, unde se află prima hartă a Ţărilor Române rea­lizată de stolnicul Constantin Cantacuzino şi cu Biblioteca Naţională a Franţei, unde se află harta Moldovei realizată de Dimitrie Cantemir. Vrem să obţinem copii de calitate ale acestor hărţi”, spune Penda.

Cea mai veche hartă

Cea mai veche hartă este din anul 1524, o gravură pe lemn, realizată de Lorenz Fries. Este o reprezentare a Europei Centrale cu Ungaria, Prusia, Rusia, Va­la­hia şi Polonia. Această gravură în lemn e una din cele mai valo-roa­se piese ale colecţiei şi are drept caracteristică inversarea punctelor cardinale, tipică pentru secolul al XVI-lea. Astfel, mun­ţii sînt reprezentaţi cu vîr­ful în jos, iar Valahia apare la estul Transilvaniei. Planşa, deşi conţine unele inexactităţi, are meritul de a prezenta cele mai importante localităţi ale Transilvaniei (Oradea, Braşov, Sibiu, Sebeş) şi ale Banatului (Ti­mi­şoara). ”Nu pot estima valoarea financiară a colecţiei de hărţi. Valoarea colecţiei este dată de faptul că reprezintă o parte din istoria ţării noastre, dar şi de calitatea artistică a lu­cră­rilor. Chiar dacă precizia geo­grafică nu este aceeaşi din ziua de azi, se punea accent pe repre­zentarea grafică a tradiţiilor şi a zeităţilor, iar gravura, fie că a fost rea­lizată pe lemn, piatră sau metal, este cea care dă valoare colecţiei”,  explică Ovidiu Penda.

Hărţi spion

Cartografia, pe lîngă rolul cadastral pe care îl avea, mergea mînă în mînă cu spionajul. Hărţile erau comandate de principi sau curţile regale pentru a-şi marca teritoriile, şi nu de puţine ori porneau în cucerirea altor zone pe baza hărţilor proaspăt întocmite.

Vizitatori

Pînă acum ne-au trecut pra­gul peste 15.000 de vizitatori, în special elevi şi stu­denţi, dar şi turişti străini. De altfel, intenţionăm să introducem muzeul pe lista obiectivelor turistice incluse în progra­mele agenţiilor de turism.
Octavian Penda, directorul Muzeului Hărţilor