Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inegalitatea veniturilor este ridicată, iar efectul de redistribuire al sistemului fiscal și de prestații sociale se situează sub media UE, este concluzia ultimului raport al Curţii de Conturi privind sistemul de ajutoare sociale pentru combaterea sărăciei în anul 2017. România se afla pe penultimul loc în UE-28, cu o pondere a populației expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale de 35,7%, fiind devansată doar de Bulgaria.
La nivelul UE-28, ponderea populației totale expusă riscului sărăciei sau excluziunii sociale a fost, în 2017, de 22,5%, ceea ce a însemnat că 1 din 4 persoane era supusă riscului sărăciei sau excluziunii sociale. Dintre aceste state, Bulgaria se afla pe ultima poziţie cu o pondere de 38,9%, România situându-se pe penultimul loc, cu o pondere de 35,7% a populației expuse riscului sărăciei. La polul opus, se afla Cehia, țară care a înregistrat ponderea cea mai mică a persoanelor expuse riscului de sărăcie, aceasta fiind de numai 12,2% în 2017.
Sărăcie în scădere, dar încă ridicată
Reducerea cu 580.000 a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, până în anul 2020, față de anul 2008, este ținta asumată de ţara noastră în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020. Pentru a realiza acest obiectiv, România a ales să recurgă la indicatorul de referinţă denumit rata expunerii la riscul de sărăcie. Pentru anul 2008, ales ca an de referință la nivelul UE, pragul utilizat a fost de 459 lei/lună, în timp ce la nivelul anului 2016 acest prag a fost de 544 lei/lună, ceea ce înseamnă că o persoană care realizează venituri sub acest prag este săracă. În anul 2017, în România, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială a fost de 7,04 milioane de persoane, în scădere cu 654.000 persoane față de anul 2016 și cu 2,074 milioane de persoane față de 2008. Raportat la populația totală a României, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială în anul 2017 a fost de 35,7% în scădere cu 3,1 pp față de anul 2016 și cu 8,5 pp față de anul 2008, înregistrând astfel una dintre cele mai mari reduceri dintre statele membre ale Uniunii Europene, după Polonia.
Față de numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială, care la nivelul anului 2008 era de 9,11 milioane de persoane, în 2017 s-a ajuns ca numărul acestora să fie de 7,04 milioane de persoane.
Inegalitatea veniturilor este foarte mare
Raportul Curţii de Conturi scoate în evidenţă că inegalitatea veniturilor este încă extrem de pronunţată în condiţiile în care 10% din populația cu cele mai mici venituri câștigă de 14 ori mai puțin decât 50% din populația cea mai săracă, fiind unul dintre cele mai ridicate raporturi din UE. Acest dezechilibru este pus şi pe seama faptului că sistemul fiscal și de prestații sociale are un efect limitat asupra reducerii inegalității veniturilor de piață (adică înainte de impozitare și transferuri, inclusiv pensii). Decalajul dintre gospodăriile cele mai bogate și cele mai sărace în ceea ce privește nevoile nesatisfăcute de asistență medicală (6,5%) este unul dintre cele mai mari din Europa.
Una din patru persoane este expusă riscului excluziunii sociale la nivelul UE-28. În România, aproximativ una din trei persoane se confruntă cu sărăcia extremă.
Cele mai defavorizate categorii
De asemenea, sunt oferite oportunități inegale, rezultatele în materie de educație și riscul de sărăcie în rândul copiilor fiind strâns corelate cu nivelul de educație al părinților. Accesul inegal la educație, asistență medicală și alte servicii, împreună cu nivelul ridicat al transmiterii sărăciei între generații, îi împiedică pe copiii din zonele defavorizate sau din familiile defavorizate să își atingă întregul lor potențial. Riscul de sărăcie şi de excluziune socială este cel mai mare în rândul tinerilor, al familiilor cu copii, al romilor, al persoanelor cu handicap, al populației rurale și al persoanelor inactive. Persoanele care locuiesc în zonele rurale sunt de două ori mai expuse la riscul de sărăcie sau de excluziune socială decât persoanele care locuiesc în orașe.
Lenea, întreţinută cu ajutoare
În medie, circa 3% din numărul persoanelor apte de muncă din familiile beneficiare de venit minim garantat ar fi putut ocupa în 2017 unul dintre locuri de muncă destinate muncitorilor necalificați, având în vedere nivelul redus de pregătire profesională al acestei categorii de beneficiari. Prin ocuparea celor 7.962 de locuri vacante (muncitori necalificați) s-ar fi realizat economii la bugetul de stat în sumă de 28,35 milioane de lei şi venituri suplimentare la bugetul general consolidat estimate la 76,33 milioane de lei. În ipoteza că aceste persoane beneficiare de venit minim garantat s-ar fi angajat şi ar fi realizat salariul minim pe economie, în anul 2017, contribuțiile și impozitele obligatorii ar fi fost în sumă de 799 lei/lună/persoană. Totuşi, pentru mulţi beneficiari ai acestui ajutor, protecţia socială oferită de stat este foarte ofertantă, astfel încât refuză să se angajeze. Situaţia s-a schimbat însă de anul trecut, Guvernul modificând legislaţia, astfel încât o persoană care refuză un loc de muncă îşi pierde ajutorul social.
Veniturile deținute de 20% din populația cea mai bogată a României sunt de șapte ori mai mari decât cele deținute de 20% din populația cea mai săracă, față de raportul de unu la cinci în UE-28
Una din patru persoane este expusă riscului excluziunii sociale la nivelul UE-28. În România, însă, raportul este de unul la trei. Un raport al Curţii de Conturi scoate în evidenţă că inegalitatea veniturilor este încă extrem de pronunţată în condiţiile în care 10% din populația cu cele mai mici venituri câștigă de 14 ori mai puțin decât 50% din populația cea mai săracă, fiind unul dintre cele mai ridicate raporturi din UE.
