Cooperativele, scutul agriculturii în fața importurilor

De câte ori nu l-am auzit pe Dumnezeu invocat când vine vorba despre agricultură! De ce se mișcă așa greu lucrurile în zona aceasta? Pentru că modernizarea agriculturii înseamnă și schimbări de mentalități învechite. Spaima că statul le fură pământurile dacă se asociază vine din trecut, dar nu mai are nicio justificare pentru România anului 2016.

Tocmai această asociere este soluția salvatoare care ar putea face ca lucrurile să meargă în agricultura românească. De cât de rapid înțeleg micii producători lucrurile acestea, depinde viitorul agricol al țării.

Cooperativele și securitatea alimentară

După cum arată agricultura noastră, s-ar putea spune că nu ne pasă foarte mult de securitatea alimentară. Doamne ferește de o criză zonală sau globală care să ne oblige să ne asigurăm singuri securitatea alimentară! Rezervele de hrană ale României probabil că ne-ar ajunge cel mult jumătate de an. În Statele Unite ale Americii, vorbim de o rezervă alimentară suficentă pentru a acoperi nevoile pentru doi ani de zile. Ce rol au cooperativele în această economiei? Ne explică profesorul universitar Adrian Vasile, președintele Corpului Inspectorilor în Siguranță Alimentară. "Vorbim despre cooperativele integrate, care să asigure tot lanțul scurt până la desfacere, ba chiar și desfacerea în unele cazuri. Ce este producția integrată? Păi, folosirea pământului, de exemplu, într-un sistem managerial care să aducă materia primă din interiorul cooperativei spre un produs finit. Uite un exemplu de cooperativă integrată. Avem fermierul X care cultivă grâu. Știm ce se întâmplă acum cu grâul... recoltat și parte din el exportat, pentru a reveni în țară sub formă de produs finit. Dar cum ar fi dacă un alt fermier, Y, cu moară, s-ar asocia cu X și ar produce făină. Ar fi excelent! Nu mai spun că fermierul X ar avea nevoie de silozuri să stocheze grâul, să nu mai vândă sub preț vara. Ideal este să păstreze cerealele până toamna când prețul crește și ăla iese într-un real câștig. Dar megem mai departe. Intră în asociație și fermierul Z, care are o fabrică de pâine și alte făinoase. Și tot așa. Despre lanțul scurt din furcă până în farfurie vorbim! La capitolul acesta, România nu prea are vreun cuvânt de spus. Păcat, pentru că potențialul este mare."

Istoria succesului, la Vidra

Că lucrurile merg bine pe varianta asocierii o demonstrează agricultorii din Vidra, lângă București. Vlad Gheorghe, președintele cooperativei, spune că  avantajele sunt multiple. "Mulți producători mici se pot speria că prin asociere intră în zona transparenței fiscale. Așa e! Dar crește profitul. Una este să merg la marii retaileri și să le spun că le dau 50 de tone de legume, și alta e să le oferi cu țârâita tonă cu tonă, că nici nu stau la discuții. Asta este un mare avantaj. Apoi, prețuri de negociat la inputuri. La credite, dacă este cazul, la fel, sunt beneficii. Nu mai spun ce avantaje sunt în cadrul negocierilor cu instituțiile statului în cazul unor modificări legislative. E problema reprezentativității, normal ", susține acesta.

Cooperativa din Vidra are 12 mici producători și un rulaj anual de 360.000 lei. Fiecare gospodărie din asociație produce 50 de tone de legume și fructe anual.

Noile cooperative vs fostele CAP-uri

Legea cooperativelor a trecut de Senat și este în dezbatere la Camera Deputaților. Aceasta prevede, printre altele, o serie de stimulente fiscale, cum ar fi  reducerea cu 20% a impozitului pe profit în primii cinci ani de activitate pentru cooperativele nou-înfiinţate, dar și pentru cooperativele deja înființate pentru următorii cinci ani de la intrarea în vigoare a legii. Și pentru a risipi stresul fiscal, proiectul mai prevede scutirea membrilor de la plata impozitului pe venituri, în cazul microîntreprinderilor, și de la plata impozitului pe norma de venit, în cazul persoanelor fizice pentru producția valorificată prin/către cooperativa agricolă. Actul normativ vorbește și despre scutirea de la plata impozitului pe proprietate a bunurilor imobile ale membrilor cooperatori, facilități pentru proprietarii care își dau terenurile în arendă etc.

Sectorul apicol, dominat de importuri

Apicultura este un sector în care avem tot ce ne trebuie. Istoria este de partea noastră. Avem capacități de producție extraordinare, stațiuni de cercetare și totuși lucrurile stau foarte prost, ne spune profesorul universitar Adrian Vasile. "Dacă pe miere ar exista un sistem cooperatist de colectare în vrac, nu am mai vinde intermediarilor francezi, germani și spanioli butoaiele de miere. Ei vin, iau cu TIR-urile și se întorc cu borcănașele cu valoare adăugată la prețuri de trei ori mai mari decât cel de cumpărare”.

“O cooperativă integrată în domeniul mierii ar aduce un profit apicultorilor de nebănuit! Potențialul este mare. Nu-l vedem pentru că fermierii sunt guvernați de frică, de vechea problema cu capra vecinului, de mafiile, cu tot cu samsari, din zona agricolă etc”.

profesorul universitar Adrian Vasile

Un scurt recurs la istorie nu strică, tocmai pentru a înțelege contextul actual. Procesul de colectivizare a început de prin 1949 și a continuat până în 1962. Acesta a constat în confiscarea aproape a tuturor proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat. Cooperativele despre care vorbim azi nu au nicio legătură cu ceea ce s-a întâmplat în perioada comunistă.