Criza economică şi nodul gordian al noii ordini mondiale (III)

Grecia are un PIB ce reprezinta circa 2% din economia Uniunii Europene. Cum poate reprezenta acest 2% o primejdie pentru economia europeana si implicit cea a SUA? Pare irational la nivel aritmetic si asa este. Numai ca un ipotetic faliment al Greciei joaca rolul de detonator al unei reactii in lant mai intai pe scena europeana, pe lista "neagra" aflandu-se, alaturi de Grecia, tari mai mici, dar si eco­nomiile mari ale Spaniei si Italiei. In­fec­tata si ea ca si datoriile suvera­ne cu derivatele sintetice ce-si au ori­ginea in SUA, piata europeana de ca­pital risca sa se prabuseasca in ab­sen­ta luarii unor decizii politico-fi­nanciare importante, intrand in haos socio-economic. Un haos ce ar duce la prabusirea pietelor de actiuni, a monedei unice, respectiv euro, si la compromiterea serioasa a proiectului Uniunii Europene.

Ponderea datoriilor Greciei este la mari banci si consortii financiare europene. Sunt imprumuturi luate pe termen scurt si mediu, deci cu scadenta apropiata, iar unele au scadenta la modul prezent. Daca Grecia inceteaza platile, aceste institutii intra in criza de lichiditati, iar unele dintre cele care si-au luat masuri de pro­tec­tie/asigurare a imprumuturilor acordate vor revendica sumele respective la importante institutii de asigurare financiare americane. Care institutii abia au fost scoase din impas prin uriasele finantari facute din ba­nul public american. Noua povara risca sa le arunce pe acestea din urma din nou in situatia din 2008, ceea ce Ad­ministratia americana nu poate pri­vi cu nepasare intrucat ar insemna agravarea crizei generale exact cand masurile de exceptie deja luate abia mentin vasul american pe linia de plutire. Nu in ultimul rand, la aceasta noua durere de cap se adauga si cea ca fondurile mutuale americane detin in prezent obligatiuni emise de bancile europene in valoare de peste 309 miliarde de dolari. O pra­busire a Greciei si declansarea re­ac­tiei in lant loveste indirect ca la bi­li­ard nu numai Europa, dar si Statele Unite. Din acest motiv, in­di­ferent cat de mult s-ar taragana so­lu­tia de salvare, Grecia nu va fi lasata sa intre in incapacitate de plata.

In acest context este clar ca Grecia trebuie ajutata in primul rand din motive de protectie a sistemului fi­nan­ciar european si american, pentru a nu provoca o reactie de tipul "prin­cipiului dominoului".

Una dintre solutiile tehnice pentru salvarea Greciei lansata inclusiv de presedintele Comisiei UE, Jose Manuel Barroso, in fata Parlamentului European si agreata si de SUA este lansarea unui nou tip de instrument finaciar, respectiv eurobondurile, sub egida Bancii Centrale Europene. Germania, din pozitia de "locomotiva" sau, daca vreti, de "elefant" al economiei europene, se opune pana in prezent cu indarjire. Germania refuza sa preia practic povara datoriilor suverane europene prin acceptarea emisiunilor de eurobonduri.

Declaratiile politice aparute intre timp despre crearea accelerata sau chiar peste noapte a Statelor Unite ale Europei ca solutie panaceica nu este luata in serios de nici unul dintre factorii de decizie responsabili din ca­drul Uniunii Europene. In prezent, sunt mai putin ca oricand intrunite conditiile favorabile realizarii "la galop" a unui asemenea model. Cei care lanseaza asemenea declaratii sunt sau interesati in capitalizari politice facile pe plan international sau pur si simplu ignoranti ai istoriei acestui proiect si intelegerii corecte a situatiei actuale.

Unde se afla Romania in aceasta configuratie de importanta mondiala? Potrivit datelor oficiale furnizate de Banca Nationala la 11 septembrie, datoria nationala a Romaniei este de 96,129 miliarde de euro, adica circa 135 de miliarde de dolari. Din aceasta suma 75,814 miliarde de euro, adica circa 106 miliarde de dolari, sunt scadente pe termen mediu si lung, iar restul de 20,315 miliarde de euro, adica circa 28,45 miliarde de dolari, sunt scadente pe termen scurt.

In anul de trista amintire 1982, cand Nicolae Ceausescu a decis sa inceteze luarea de noi imprumuturi si sa le plateasca pe cele existente, datoria externa a Romaniei era de circa 12 miliarde de dolari. Avand drept efect, asa cum se cunoaste, im­pu­nerea intregii populatii de sacrificii grele privind conditiile de viata si cu pretul ruinarii tehnologice a ba­zei industriale. Fostul regim a platit acea datorie in circa 8 ani de zile.

Noul regim de dupa 1989 a pornit la drum fara ca Romania sa aiba o datorie externa si a avut la dispozitie o rezerva valutara de peste 1,5 mi­li­ar­­d­e de dolari. Raportul la valoarea no­­minala intre cele doua datorii (din 1982 si 2011) este acum de 11,25 ori mai mare. Chiar si luandu-se in consi­de­rare valoarea extrapolata a celor 12 miliarde de dolari din 1980 la valoa­rea reala rezulta ca datoria externa de azi a Romaniei este de cel putin 4 ori mai mare decat cea din perioada mentionata.

Rezerva Bancii Nationale este in prezent, potrivit declaratiilor acesteia, de circa 32 de miliarde de euro, adica aproximativ 45 de miliarde de dolari. Conform evolutiei actuale re­cunoscute la nivelul cel mai inalt, de­ficitul anual bugetar va scadea anual aceasta rezerva cu cel putin 5-6 de mi­liarde de euro, adica circa 7-8,4 mi­liarde de dolari. Autoritatile ro­mane au dus si duc o campanie ex­plicativa de calmare a nelinistii/ingrijorarii marii mase a populatiei afir­mand ca Romania actuala nu este intr-o situatie similara Greciei, de in­trare iminenta in incapacitate de pla­ta a datoriilor. O afirmatie corecta ti­nand seama de faptul ca doar 28,4 mi­liarde de dolari sunt datorii scadente pe termen scurt. Potrivit insa conducerii politice, Romania va trebui sa acceada la noi imprumuturi chiar in viitorul apropiat daca vrea sa-si mentina o rezerva valutara cre­dibila pe piata internationala de capi­tal. Acordul cadru cu FMI este una din­tre potentialele surse de finantare a deficitului. Cu ce concesii a fost obtinut acest acord ii las pe guvernanti sa explice. Rolul amenintarii cu "vine lupul" il joaca, evident, situatia Greciei.

Iata de ce romanii ar trebui sa puna guvernantilor din ultimii 21 de ani cel putin patru intrebari factuale extrem de simple si care ar putea fi si o platforma de discutii pentru viitoarea campanie electorala:
– Unde s-au dus exact cele 135 de miliarde de dolari ce reprezinta datoria externa de azi a Romaniei?
– In cati ani va putea fi platita datoria actuala de 135 de miliarde de dolari in conditiile implementarii programelor de austeritate solicitate de guvernantii actuali?
– Cine sunt responsabilii reali ai aducerii Romaniei si a romanilor in situatia actuala?
– Care sunt solutiile viitorilor guvernanti pentru a se iesi din situatia actuala?
Un act legitim de transparenta intr-o societate ce se vrea si se declara democratica.