Cum au înfometat speculatorii lumea pentru a se îmbogăţi

Unul din şase locuitori ai Planetei înfruntă zilnic foametea. Din această cauză scumpirea mâncării a pus gaz pe foc şi s-a adăugat la celelalte ne­mul­ţumiri din diverse părţi ale lumii. Oa­menii au umplut străzile din Tu­ni­sia şi Egipt, iar fenomenul se extinde şi în Algeria, Yemen, Iordania sau Libia. Banca Mondială spune că pre­ţu­rile au crescut cu 27% într-un an şi cu 15% în doar 4 luni. Iar numărul săracilor lumii a ajuns la 925 de mili­oane de oameni, împingând spre sărăcia lucie 44 de milioane de oameni în plus faţă de raportarea anterioară din iulie 2010. Populaţia încadrată la categoria „sărăcie lucie” este obligată să supravieţuiască cu mai puţin de un 1,25 dolari pe zi.

Puţini ştiu, însă, că bănci de investiţii precum Goldman Sachs sau JP Morgan sunt de vină în mare parte pentru problemele lor. Produsele financiare complexe, inventate de bănci, şi fondurile speculative pentru a urmări tranzacţionarea de cereale sau alte mărfuri alimentare au transformat un bun real vândut ca la piaţă într-o simplă ecuaţie matematică, ce acum înfometează sute de milioane de oameni pe Glob.

Tranzacţiile cu bani virtuali distorsionează talciocul bursier şi în final valoarea produsului nu mai e una normală. Umanitatea se află într-o situaţie imposibilă: ori încearcă să dea de cap iţelor financiare, foarte foarte încurcate – şi riscă să rănească din nou băncile în care guvernele lumii au pompat trilioane de dolari pentru a le salva astfel încât să nu distrugă societatea aşa cum o ştim, ori să le lase aşa cum sunt acum şi provoacă mari probleme alimentare în statele sărace din cauza foametei şi scumpiri în celelalte.

În 2008, în timpul „crizei alimentare”, oamenii din întreaga lume s-au revoltat şi atunci pentru mân­ca­re, orez, grâu sau porumb. Pro­tes­tele au curs în Haiti, Egipt, Camerun, Coasta de Fildeş, Mauritania, Etiopia, Madagascar, Filipine, Indonezia. Dar atunci criza încă nu lovise.

Banca Mondială a avertizat acum câteva zile că preţul alimentelor a atins „niveluri periculoase” şi au împins 44 de milioane de oameni în sărăcie din iunie 2010 până acum, potrivit BBC. Iar potrivit ultimei ediţii a studiului Food Price Watch, preţurile au crescut cu 15% în doar 4 luni, între octombrie 2010 şi ianua­rie 2011. Instituţia cere ţărilor din grupul G20 să rezolve problema.

Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale, a mai zis că scumpirea mâncării agravează neliniştea din Orientul Mijlociu, deşi nu este cauza primară. Banca Mondială estima că 870 de milioane de oameni din statele aflate în curs de dezvoltare erau înfometaţi sau subnutriţi în 2008. Acum, ONU estimează că numărul a ajuns la 925 milioane. Instituţia spune că preţurile nu ajuns chiar la nivelurile de atunci – ci sunt doar cu 3% sub – dar sunt cu 27% mai mari faţă de acum un an.

Un raport ONU al FAO (Food and Agricultural Organization – Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură – n.r.) dat publicităţii recent a arătat că preţul mâncării a ajuns la noi maxime în luna ianua­rie din cauza condiţiilor meteo nefavorabile din lume.

În Indonezia, guvernul a suspen­dat taxele vamale pentru orez, soia şi grâu după ce inflaţia a ajuns în ia­nuarie la 7%. În Bolivia, zahărul este distribuit în raţii după o creştere de 64% a preţului. In­do­ne­zia, cea mai mare economie din sud-estul Asiei, a cumpărat recent 820.000 de tone de orez şi şi-a suspendat taxele vamale pentru orez, soia şi grâu. Algeria a spus recent că a cumpărat aproape un milion de tone de grâu, ducând achiziţiile sale de la începutul lui ia­nuarie la 1,75 milioane de tone. De asemenea, a urgentat importurile pentru a face stocuri.

Mecanismul scumpirilor
Cea mai mare parte a majorărilor de preţ e provocată de specula făcută pe bursele de mărfuri ale lumii şi doar o mică parte e provocată de creşterea consumului în China şi alte state populate din Asia de Sud-Est. Iar de data asta scumpirile vor rămâne permanent, spre deosebire de situaţia din 2008.

Din 2005 până acum preţul grâ­u­lui a crescut de 4 ori, potrivit unei analize a revistei Harper. Goldman Sachs Commodity Index sau echivalentul acestuia creat de JP Morgan, pentru urmărirea unor mărfuri precum grâu, petrol, metale şi carne au permis tratarea alimentelor ca ecuaţii matematice de făcut bani, exact invers faţă de ceea ce sunt, adică mărfuri reale folosite pentru hrana oamenilor.

În 2008, recolta de grâu a fost cea mai mare pe care lumea a văzut-o vreodată. Ceea ce înseamnă că pre­ţu­rile ar fi trebuit să scadă. Numai că preţul a urmat acelaşi trend ca şi în cazul petrolului, ajuns şi el atunci la recordul de 147 de dolari pe baril. Producătorii acuzau specu­la­ţi­ile cu „barili de hârtie”, care făceau practic 80% din tranzacţii. La fel şi cazul grâului. Produsele financiare ataşate de el s-au apreciat continuu din cauză că investitorii nu mai aveau încredere în monedele lumii, afectate de problemele economice şi băncile falimentare.

„Grâul real divorţase complet de grâul virtual” scria revista Harper. „Iar Goldman şi alţi bancheri făceau sume incredibile de bani din grâul virtual, în timp ce oamenii nu îşi permiteau adevăratul grâu.” Contractele futures pe mărfuri, care sunt practic pariuri pe preţul unui bun peste 3 luni, 6 luni, 5 ani sau alte perioade sunt principalele metode prin care preţul alimentelor creşte. Iar sofisticarea financiară actuală a făcut ca să nici nu fie nevoie să deţii tona respectivă de grâu pentru care pariezi preţul, ceea ce înseamnă că se pot face speculaţii infinite. La finalul perioadei doar se scade preţul real din estimare, iar diferenţa rămâne ca profit investitorului sau ca pagubă, în funcţie de cum pariezi.

Faimosul economist Nouriel Roubini, cel care a prezis criza din 2006, spune şi el de doi ani că ade­vă­raţii câştigători ai crizei sunt producătorii agricoli, din moment ce în următoarea perioadă vom avea de înfruntat bule speculative pe pie­ţe­le de mărfuri, asemănătoare celei imobiliare din 2008. Potrivit unei analize AFP, deşi pare similar cu avansul accelerat al cotaţiilor mărfurilor din 2007-2008, actualul trend ascendent al pre­ţu­ri­lor la alimente şi petrol vine pe fondul cererii tot mai mare din ţările emergente, unde populaţia mănâncă mai mult şi mai bine, alături de do­bân­zile foarte scăzute la credite şi fe­no­me­ne­le meteorologice nefavorabile agri­culturii care se manifestă tot mai des. Cotaţiile cresc, de multe ori cu pro­­centaje de două cifre, la toate sor­­timentele de mărfuri, de la po­rumb şi grâu la bumbac, cauciuc şi petrol.

Dacian Cioloş, Comisarul European pentru Agricultură, pune scum­pirile pe seama „speculaţiilor cu produse alimentare stocabile”. Franţa, care deţine şefia G20, vrea să reglementeze şi să trans­parentizeze pieţele cu materii agro-alimentare şi cu materii prime industriale. Ro­mâ­nia nu va fi nici ea ocolită dintr-o cauză simplă: producătorii interni preferă să vândă la export din cauza preţurilor mari de pe burse, în vreme ce retailerii sunt obligaţi să importe, tot la preţ internaţional, aşa că în rafturi doar produse scumpe.