Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Reducerea costurilor și a consumului, în general, este esențială pentru supraviețuirea unei companii pe timp de criză economică, doar că cel mai important lucru este să se aplice inteligent. Cele mai grave greșeli făcute de companiile care au intrat în faliment în perioadele de criză economică au avut legătură cu renunțarea la experți. Pagubele pe care le aduce o echipă de neprofesioniști sunt irecuperabile, pe termen mediu și lung, deși, pe termen scurt, patronii se bucură că „economisesc bani”.
Criza economică declanșată la începutul anului 2009 a fost o lecție dureroasă pentru multe companii, de la cele mici până la marile corporații. Deși experții în economie și în piața Resurselor Umane au încercat să-i facă pe patroni să înțeleagă pericolul de a-nlocui experții cu începători, rezultatul a fost același, aproape în toate situațiile: s-a renunțat la specialiștii care aveau și pretenții financiare pe măsura plusvalorii pe care o aduceau companiilor, pentru că un simplu calcul matematic arăta cât de bine este să tai bugetele de salarii și să rămâi cu un număr de angajați cel puțin egal cu situația anterioară crizei. Doar că nu cantitatea sau calculul matematic făcut la modul ideal ține o companie în viață, ci calitatea muncii unor specialiști care fac diferența între profit și faliment. Drept pentru care s-a ajuns la faliment, în multe situații, la retragerea unor companii mari din România, la pierderi irecuperabile în multe sectoare ale economiei.
Matematica nu rezolvă problema companiei
Ispita a venit de la calcul numeric și financiar pe termen scurt, care i-a făcut pe angajatori să creadă că e mai bine să plătească doi sau trei începători, cu o sumă totală mai mică decât cea pe care o dădeau unui profesionist. Și miza a fost pe capacitatea de acumulare a cunoștințelor, în cel mai scurt timp, de către angajații fără experiență și fără pretenții financiare. Astfel, pe piață au rămas, după încă trei ani, doar cei care au ales alte metode de a reduce cheltuielile de producție, în criza economică, tocmai pentru că începătorii nici nu au învățat la timp cum ar trebui să facă munca specialiștilor concediați, nici n-au făcut față seriilor interminabile de situații de criză care apar, de obicei, tot ca efect a transformărilor atipice produse de criza economică. Un cerc vicios din care tot specialiștii au avut de câștigat, la final, când a trecut primul val de isterie în HR. Asta pentru că firmele care s-au redresat mai repede au început imediat „vânătoarea de creiere”, pe o piață zdruncinată de decizii greșite, iar specialiștii care au fost astfel recrutați au adus câștiguri firmelor care i-au plătit mai bine, contribuind suplimentar la falimentarea celor din care specialiștii au fost excluși.
Soluțiile sindicaliștilor, din 2009
Confederația sindicală Cartel Afla propunea, la începutul crizei economice din 2009, câteva soluții pentru sectorul de stat: reducerea cheltuielilor fără a „tăia de la angajaţi”. În aprilie 2009, la o reuniune la care au participat reprezentanţii mai multor companii, angajatori, directori de resurse umane, dar și sindicatele, cea mai importantă concluzie la care s-a ajuns a fost că nu „din oameni” ar trebui „să se taie”, ci din costurile suplimentare, iar companiile ar trebui să-şi gestioneze bugetele, chiar şi pe timp de criză, astfel încât să-şi stimuleze şi să-şi pregătească în continuare angajaţii. Aceasta ar fi singura strategie firească de HR pe termen scurt, mediu şi lung, ţinând cont de faptul că orice criză trece, mai devreme sau mai târziu, iar de oameni va fi nevoie în continuare pentru dezvoltarea companiilor. Pe de altă parte, imaginea unei companii poate fi consolidată mai ales în astfel de situaţii în funcţie de felul în care angajatorii găsesc soluţii pentru angajaţi. Potrivit strategiei de criză realizate la începutul anului 2009 de Grupul APT, în acea perioadă companiile se puteau salva printr-o reevaluare a resurselor, o schimbare de perspectivă, şi nu prin măsuri extreme cum ar fi reducerea salariilor angajaţilor pentru reducerea costurilor. „Din punctul de vedere al membrilor noştri, criza este cea care-i lasă fără locuri de muncă. Ce se întâmplă poimâine - este întrebarea pe care şi-o pun foarte mulţi, iar oamenii trebuie informaţi. Vor ieşi din criză cei care au capacitatea de a folosi resursa umană ca factor prioritar. Cei care îşi vor bate joc de oameni vor avea de pierdut”, a declarat, la acea întâlnire, Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa.
Teambuilding-urile sunt primele care se elimină
În situație de criză economică, primele facilități care dispar, prin reducerea costurilor suplimentare, sunt trainingurile și teambuilding-urile pentru angajați. La evenimentul dedicat găsirii de soluții pentru situația de criză, din aprilie 2009, la care au parteicipat mai mulți reprezentanți ai angajatoriloor din sectorul public și privat, alături de sindicate, Florin Pogonaru, preşedinte AOAR, a explicat că în astfel de perioade, teambuilding-urile se vor desfăşura „în jurul maşinii de cafea”, deoarece primele costuri la care companiile trebuie să renunţe sunt aceastea. Tot atunci s-a discutat posibilitatea de a renunța la angajații ajunși la vârsta pensionării, însă nici din punct de vedere al vârstei angajaților nu se poate calcula șansa de supraviețuire a unei companii în situație de criză, pentru că mulți dintre cei ajunși la vârsta pensionării sunt foarte buni specialiști, iar renunțarea la ei poate arunca imediat compania în criză, mai ales dacă se mizează pe tineri cu pregătire profesională foarte slabă și fără experiență în muncă.
Mulți specialiști au fost absorbiți, după declanșarea crizei, de ONG-uri, zonă în care s-a înregistrat o creștere spectaculoasă a numărului de angajați, ajungând de la 60.000 la circa 90.000 până la finalul anului.
