Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
IMOBILIAR ● România are cel mai ieftin teren agricol din Europa
Terenul agricol este de şase-şapte ori mai ieftin în România decât în majoritatea statelor europene. Cu toate astea, ţara noastră nu este văzută ca un El Dorado de către agricultorii străini, din cauza fărămiţării excesive a suprafeţelor. Vânate sunt doar loturile agricole din jurul marilor oraşe, unde se dau adevărate tunuri imobiliare, după ce pământul este scos din fondul agricol şi introdus în intravilanul construibil.
Terenul agricol este de şase-şapte ori mai ieftin în România decât în majoritatea statelor europene. Cu toate astea, ţara noastră nu este văzută ca un El Dorado de către agricultorii străini, din cauza fărămiţării excesive a suprafeţelor. Vânate sunt doar loturile agricole din jurul marilor oraşe, unde se dau adevărate tunuri imobiliare, după ce pământul este scos din fondul agricol şi introdus în intravilanul construibil.
IMOBILIAR ● România are cel mai ieftin teren agricol din Europa
Terenul agricol este de şase-şapte ori mai ieftin în România decât în majoritatea statelor europene. Cu toate astea, ţara noastră nu este văzută ca un El Dorado de către agricultorii străini, din cauza fărămiţării excesive a suprafeţelor. Vânate sunt doar loturile agricole din jurul marilor oraşe, unde se dau adevărate tunuri imobiliare, după ce pământul este scos din fondul agricol şi introdus în intravilanul construibil.
Suprafaţa totală de teren cumpărată de străini pentru agricultură – firme sau persoane fizice care au şi cetăţenie română – este de maximum 300.000 de hectare, spune Adrian Rădulescu, consilier în Ministerul Agriculturii. Asta înseamnă sub 3,5% din terenul agricol al ţării. Grav este că majoritatea celor care au cumpărat teren românesc, chiar şi-n Banat, sunt speculanţi care nu-l utilizează pentru agricultură, ci aşteaptă să-l revândă după ce preţurile vor ajunge aproape de nivelul din UE, adaugă Rădulescu. Acum, preţul unui hectar de teren variază între 1.000- 3.500 de euro, iar în Uniunea Europeană se vinde cu sume cuprinse între 7.000-10.000 de euro. "Cel mai scump teren este cel cu viţă-de-vie pe rod, care în Italia ajunge la 10.000 de euro, iar la noi se vinde cu 3.000-3.500 de euro", explică analistul imobiliar Liviu Ureche, preşedintele companiei Sato Imobiliar.
SOLICITĂRI. Atrase de preţurile mici, companiile străine caută teren agricol în România, însă renunţă pentru că nu găsesc să cumpere parcele mari, de 250-300 de hectare. Agenţii imobiliari spun că au cereri din partea unor firme din Italia, Austria, Spania, Grecia şi Israel, însă este foarte dificil să le onoreze în timp util. Se caută în special terenuri mari, pe care să se cultive rapiţă şi floarea-soarelui, dar şi viţă-de-vie sau pomi fructiferi, spune Cornel Fărcuţă, director la agenţia imobiliară EuroMetropola. "Avem clienţi din Israel care caută 500-600 de hectare pe care vor să cultive grefuri. Le-am recomandat Dobrogea, însă este foarte greu să găsim astfel de suprafeţe", adaugă Fărcuţă.
FRÂNĂ. Procesul de locare a unor firme agricole performante în România este încetinit, aproape blocat de fărămiţarea pământului în loturi mici şi de procedura birocratică de unificare a mai multor loturi în suprafeţe mai mari, care durează chiar şi un an, explică Liviu Ureche. "Am un exemplu recent. Lotizarea unui teren de 300 de hectare a durat un an, pentru că au fost aproape 500 de proprietari. Deşi au existat câţiva care aveau suprafeţe cuprinse între 20 şi 5 hectare, majoritatea aveau doar câte unul sau două hectare", explică Ureche. Unificarea terenurilor este un proces dificil, pentru că mulţi proprietari nu au nici cadastru, nici intabulare, iar pentru a putea vinde un teren mare, comasat din mai multe mai mici, trebuie făcut cadastru şi intabulare pentru fiecare parcelă, apoi, din nou, pe pământul unificat şi abia apoi se poate încheia contractul de vânzare-cumpărare. România deţine circa 9,4 milioane de hectare de teren arabil, din care 500.000 de hectare de livezi şi vii, conform datelor deţinute de Ministerul Agriculturii. Însă lucrăm doar 6 milioane de hectare din suprafaţa arabilă, restul de 3 milioane de hectare este pârlogă, spune Rădulescu.
Terenul agricol este de şase-şapte ori mai ieftin în România decât în majoritatea statelor europene. Cu toate astea, ţara noastră nu este văzută ca un El Dorado de către agricultorii străini, din cauza fărămiţării excesive a suprafeţelor. Vânate sunt doar loturile agricole din jurul marilor oraşe, unde se dau adevărate tunuri imobiliare, după ce pământul este scos din fondul agricol şi introdus în intravilanul construibil.
Suprafaţa totală de teren cumpărată de străini pentru agricultură – firme sau persoane fizice care au şi cetăţenie română – este de maximum 300.000 de hectare, spune Adrian Rădulescu, consilier în Ministerul Agriculturii. Asta înseamnă sub 3,5% din terenul agricol al ţării. Grav este că majoritatea celor care au cumpărat teren românesc, chiar şi-n Banat, sunt speculanţi care nu-l utilizează pentru agricultură, ci aşteaptă să-l revândă după ce preţurile vor ajunge aproape de nivelul din UE, adaugă Rădulescu. Acum, preţul unui hectar de teren variază între 1.000- 3.500 de euro, iar în Uniunea Europeană se vinde cu sume cuprinse între 7.000-10.000 de euro. "Cel mai scump teren este cel cu viţă-de-vie pe rod, care în Italia ajunge la 10.000 de euro, iar la noi se vinde cu 3.000-3.500 de euro", explică analistul imobiliar Liviu Ureche, preşedintele companiei Sato Imobiliar.
SOLICITĂRI. Atrase de preţurile mici, companiile străine caută teren agricol în România, însă renunţă pentru că nu găsesc să cumpere parcele mari, de 250-300 de hectare. Agenţii imobiliari spun că au cereri din partea unor firme din Italia, Austria, Spania, Grecia şi Israel, însă este foarte dificil să le onoreze în timp util. Se caută în special terenuri mari, pe care să se cultive rapiţă şi floarea-soarelui, dar şi viţă-de-vie sau pomi fructiferi, spune Cornel Fărcuţă, director la agenţia imobiliară EuroMetropola. "Avem clienţi din Israel care caută 500-600 de hectare pe care vor să cultive grefuri. Le-am recomandat Dobrogea, însă este foarte greu să găsim astfel de suprafeţe", adaugă Fărcuţă.
FRÂNĂ. Procesul de locare a unor firme agricole performante în România este încetinit, aproape blocat de fărămiţarea pământului în loturi mici şi de procedura birocratică de unificare a mai multor loturi în suprafeţe mai mari, care durează chiar şi un an, explică Liviu Ureche. "Am un exemplu recent. Lotizarea unui teren de 300 de hectare a durat un an, pentru că au fost aproape 500 de proprietari. Deşi au existat câţiva care aveau suprafeţe cuprinse între 20 şi 5 hectare, majoritatea aveau doar câte unul sau două hectare", explică Ureche. Unificarea terenurilor este un proces dificil, pentru că mulţi proprietari nu au nici cadastru, nici intabulare, iar pentru a putea vinde un teren mare, comasat din mai multe mai mici, trebuie făcut cadastru şi intabulare pentru fiecare parcelă, apoi, din nou, pe pământul unificat şi abia apoi se poate încheia contractul de vânzare-cumpărare. România deţine circa 9,4 milioane de hectare de teren arabil, din care 500.000 de hectare de livezi şi vii, conform datelor deţinute de Ministerul Agriculturii. Însă lucrăm doar 6 milioane de hectare din suprafaţa arabilă, restul de 3 milioane de hectare este pârlogă, spune Rădulescu.
Se caută teren pentru constucţii
Agenţii imobiliari spun că terenurile se vând bine acolo unde se poate construi ceva pe ele şi nu acolo unde se poate cultiva ceva. În acest moment, nu este rentabilă achiziţionarea unui teren agricol, din cauza situaţiei grele din agricultură. Fermierii spun că investiţia într-un hectar de pământ se recuperează în minimum 10 ani, în condiţiile în care nu e secetă, inundaţii sau nu sunt alte calamităţi. Din cauza lipsei resurselor financiare, deocamdată în România rămân milioane de hectare nelucrate. În schimb, pentru un teren din vecinătatea unui oraş mare, scos din circuitul agricol, se bat hypermarketurile, magazinele cash & carry, dealeri auto, firme de construcţii, dezvoltatorii de centre logistice, chiar şi de parcurile rezidenţiale. Banii de aici se obţin, şi nu din vânzarea terenului arabil. Cât de mult sau de puţin vor creşte preţurile într-o zonă sau alta depinde de dezvoltarea care va apare acolo, dacă se vor construi noi ansambluri rezidenţiale, dacă se vor aduce utilităţi în zonă. Procesul avansează, cu toate că autorităţile guvernamentale întârzie demersurile pentru dezvoltarea Zonei Metropolitane.
Loturi cumpărate la hectar şi vândute la metru pătrat
Terenurile agricole din localităţile apropiate marilor oraşe aduc profituri uriaşe celor care le-au cumpărat acum doi-trei ani cu preţuri de câteva milioane de lei pe hectar şi care le vând acum cu zeci de euro pe metrul pătrat. Cea mai profitabilă afacere a fost – şi rămâne şi în acest an – cumpărarea câtorva hectare de teren agricol în extravilanul unei localităţi bine plasate şi convertirea lor în terenuri de construcţii. Schimbarea regimului terenului se face printr-o hotărâre a consiliului local de trecere din extravilan în intravilan şi prin efectuarea unui plan de urbanism zonal (PUZ). Mai mult, dacă în zona respectivă s-a putut investit şi-n infrastructură şi s-au găsit pârghiile necesare de accesare a unor fonduri, atunci s-au obţinut nişte profituri foarte, foarte mari. Sunt foarte frecvente situaţiile în care s-a cumpărat un teren cu 500-600 de euro la hectar şi care, trecut prin acest proces de reconversie, a putut fi vândut cu preţuri cuprinse între 25-50 de euro/mp, când a avut utilităţi la capul locului.
SPECULĂ. Piaţa din jurul Bucureştiului este una foarte specială, pe care se bat speculatorii şi-n acest an. Estimările companiilor imobiliare indică o creştere medie a preţurilor terenurilor cu 20%, în primele şase luni ale anului. Principalele zone de interes din apropierea Capitalei sunt în acest moment Pipera, Baloteşti, Ciolpani, Săftica, Crevedia, Moara Vlăsiei şi Popeşti-Leordeni, spun agenţii imobiliari.
SPECULĂ. Piaţa din jurul Bucureştiului este una foarte specială, pe care se bat speculatorii şi-n acest an. Estimările companiilor imobiliare indică o creştere medie a preţurilor terenurilor cu 20%, în primele şase luni ale anului. Principalele zone de interes din apropierea Capitalei sunt în acest moment Pipera, Baloteşti, Ciolpani, Săftica, Crevedia, Moara Vlăsiei şi Popeşti-Leordeni, spun agenţii imobiliari.
