Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iazurile de decantare şi haldele de steril ale fostelor mine sunt un pericol permanent în România. Milioane de metri cubi de steril sunt depozitate aici, iar orice deversare accidentală se poate transforma într-o bombă ecologică. Ecologizarea lor este o problemă greu de rezolvat în condiţiile în care multe dintre acestea au rămas fără proprietari după ce companiile miniere au intrat în faliment. Nu mai puţin de 108 iazuri de decantare şi 1.101 halde de steril împânzesc România, iar autorităţile locale care au preluat majoritatea acestor depozite de deşeuri industriale după dispariţia proprietarilor de drept sunt depăşite de situaţie.
România este ţara cu cel mai mare procent de deşeuri provenite din industria extractivă, acesta acoperind 85% din total. Un procent extrem de mare dacă avem în vedere că media europeană este de numai 25%. Conform Strategiei naţionale şi a Planului naţional de acţiune pentru gestionarea siteurilor contaminate, adoptate în 2014, în România existau 1.393 de siteuri contaminate şi potenţial contaminate, iar costul operaţiunilor de ecologizare era evaluat la 8,5 miliarde de euro. Deşi au trecut ceva ani de la adoptarea celor două documente, în teren lucrurile nu s-au schimbat prea mult.
1.101 halde de steril
Conform unui raport al comisiei interministeriale pentru inventarierea depozitelor industriale, în România există 1.101 halde de steril, dintre care 994 sunt obiective miniere. Cele mai multe se regăsesc în judeţele Suceava (224), Maramureş (180), Caraş-Severin (78) şi Alba (66). Problema este că din cele 1.101 halde, doar 247 mai sunt deţinute de societăţi comerciale, restul ajungând de-a lungul anilor în custodia administraţiilor locale care trebuie să le şi ecologizeze.
108 iazuri de decantare
În ceea ce priveşte iazurile de decantare, acestea sunt în număr de 108, dintre care funcţionale doar 15. Cele mai multe se află în judeţele Maramureş (15), Hunedoara (13), Harghita şi Caraş-Severin (câte 10). Multe dintre acestea prezintă risc de alunecare, în special în anotimpurile cu precipitaţii abundente. La multe iazuri de decantare au fost începute lucrări de punere în siguranţă şi ecologizare, dar de-a lungul timpului ele au fost întrerupte chiar şi cu anii. Pe de altă parte, acolo unde ecologizarea s-a făcut cu mulţi ani în urmă, iar terenurile au fost ulterior retrocedate, nu s-a mai făcut nicio monitorizare, aşa că nimeni nu mai ştie care este situaţia actuală.
93 din cele 108 iazuri de decantare existente provin din industria minieră
Licitaţii trucate şi termene depăşite
În 2010, era aprobată Hotărârea de Guvern nr. 1034, prin care se alocau aproape 124 de milioane de lei pentru închiderea a nouă iazuri de decantare din cadrul a cinci obiective miniere, termenul de finalizare al lucrărilor fiind anul 2016. În 2012, Ministerul Economiei a decis să anuleze patru licitaţii , în valoare de aproape 70 de milioane de lei, după ce Corpul de Control al ministerului a constatat că acestea fuseseră organizate cu nerespectarea prevederilor legale, astfel încât doar anumite companii să fie declarate câştigătoare. În consecinţă, în loc ca lucrările să se termine, Guvernul decide în martie 2016 prelungirea termenului până în vara lui 2018. Şi acest termen a expirat, iar lucrările încă nu sunt finalizate în totalitate.
În cadrul celor 556 de obiective miniere aprobate la închidere începând cu anul 1998, sunt 78 iazuri de decantare cu un volum total înmagazinat de 341,31 milioane mc şi o suprafaţă ocupată de cca 1.770 ha, precum şi 675 halde miniere, cu un volum de 3.101,92 milioane mc şi o suprafaţă ocupată de circa 9.260 ha. Suma totală pentru închiderea şi ecologizarea celor 556 de obiective este estimată la un miliard de euro.
Recorduri greu de egalat
De exemplu, la mina Teliuc din judeţul Hunedoara trebuiau închise trei iazuri, valoarea estimată a lucrărilor fiind de circa 18 milioane de lei, potrivit unei evaluări făcute în 2009. Până acum nu s-a reuşit acest lucru, iar noul termen pentru închiderea şi ecologizarea zonei este iunie 2021. La fel stau lucrurile şi la fosta mină Certej, tot din judeţul Hunedoara, unde trebuiau închise două iazuri. Valoarea investiţiei era calculată, la nivelul anului 2009, la suma de 24,5 milioane de lei. După nouă ani însă, lucrările nu sunt terminate, iar noul termen pentru finalizarea lor este decembrie 2022.
Lentoare pe toată linia
Şi dacă în teren lucrurile se mişcă la relanti, nici în zona legislativă ele nu se mişcă altfel. În iulie 2018, Executivul a adoptat proiectul Legii siteurilor contaminate, care a fost trimis spre adoptare Parlamentului în procedură de urgenţă. Proiectul zace şi acum prin sertarele parlamentarilor. Acesta aduce o serie de elemente de noutate, precum obligativitatea identificării de către autorităţile publice a siteurilor contaminate sau potenţial contaminate, precum şi publicarea Inventarului naţional al siteurilor contaminate.
Accidente petrecute recent
2018: cantităţi de steril din iazul de decantare Tărnicioara au ajuns în pâraiele de sub iaz;
2017: un accident produs la iazul de decantare Valea Şesei, aparţinând societăţii Cupru Min Abrud, a dus la deversarea în râul Arieş a circa 6.000 metri cubi de steril;
2017: în urma unei defecțiuni, a avut loc o deversare necontrolată din iazul de decantare de la Bozânta, aparţinând REMIN S.A. Deversarea a durat peste 12 ore, volumul evacuat fiind de ordinul miilor de metri cubi.
