La eoliene vântul suflă a pagubă

Industria eoliană din România a înregistrat în ultimii doi ani pierderi de aproape un miliard de euro, sectorul energiei regenerabile se află în blocaj financiar, iar producătorii susţin că vor da faliment, dacă nu primesc ajutor de la stat. Astfel, din cauza preţului foarte mic, bazat pe o supra-producţie de energie, la care se adaugă eliminarea subvenţiilor generoase, producătorii nu-şi mai pot recupera acum investiţiile. De altfel, tocmai subvenţiile statului, suportate de populaţie prin factura de electricitate, au creat acel boom al energiei eoliene de acum câţiva ani.

Pierderile nete ale industriei eoliene au crescut cu 1,9 miliarde de lei anul trecut, totalizând 4 miliarde de lei în anii 2014 şi 2015, se arată într-un studiu al EY realizat la solicitarea Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană (RWEA). Industria a însemnat investiţii de cinci miliarde de euro, iar acum se află în pragul falimentului, paradoxal, din cauza ajutorului de stat incorect calibrat, arată RWEA. Producătorii spun că, pe lângă deprecierea activelor, au probleme cu rambursarea creditelor accesate pentru construirea eolienelor, în condiţiile în care acestea au fost contractate pentru 30 de ani, iar durata de viaţă a unei centrale este de 20 de ani.

Vântul umflă facturile

Problemele celor din industria eoliană au început în 2013, după ce Guvernul a modificat legislaţia prin care producătorii de energie regenerabilă primeau subvenţii masive de la stat. Adică principalul motiv pentru care s-au construit atât de multe eoliene, investitorii încercând astfel să speculeze la maxim facilităţile oferite de autorităţi. Practic, lăcomia a dus la creşterea şi descreşterea acestei industrii. Politica de sprijin presupunea subvenţionarea producătorilor de energie regenerabilă prin intermediul unor certificate verzi. Acestea sunt plătite, însă, de consumatorii industriali şi casnici în facturile lor de energie. Ceea ce înseamnă că subvenţionarea eolienelor înseamnă energie mai scumpă pentru consumatorul final.

„Investitorii sunt prinşi ca într-un carusel: au continuat să acumuleze mari pierderi în anul 2015, activele acestora se tot devalorizează, au ajuns în imposibilitatea de a rambursa creditele”, Claudia Brânduş, preşedinte RWEA

Fruntaşii “verzi” ai Europei

România şi-a îndeplinit cu şase ani în avans angajamentul faţă de UE ca minim 24% din energie să fie din surse ecologice până în 2020, cu o capacitate instalată de aproximativ 2.600 de megawaţi de energie eoliană şi aproape 1.200 de megawaţi de energie solară. De aceea, Guvernul a redus la jumătate numărul certificatelor verzi acordate ca stimulente pentru producţia de energie verde, urmând ca abia în perioada 2017- 2010 să acorde un nou număr de certificate. Gigantul ceh CEZ a scos deja la vânzare cel mai mare parc eolian din Europa (amplasat în localităţile Fântânele şi Cogealac), OMV Petrom face la fel cu singurul său activ eolian, situat tot în Dobrogea, în timp ce Eolica Dobrogea (a spaniolilor de la Iberdorla) este în faliment, iar Monsson şi-a demontat turbinele de la Târguşor.

Costuri mai mari, venituri mici

Costurile de producţie pentru energia eoliană se ridică la 100 de euro/MW, în timp ce veniturile generate ajung la numai 70 de euro/MW. Producătorii se plâng că recuperarea investiţiei este imposibilă, la preţul actual al electricităţii. E ciudat însă cum nu au ţinut cont de acest lucru când au demarat investiţia.

România are cel mai mare parc eolian din Europa. Lăcomia investitorilor a creat o industrie prea mare, care va da faliment în lipsa unor subvenţii publice