Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intervenţia militară a Rusiei în Georgia a consolidat dorinţa Europei de a evita dependenţa energetică faţă de statul rus, care ar putea creşte totuşi, din cauza reticenţei statelor Uniunii Europene de a plăti pentru resurse alternative şi a lipsei de coordonare a strategiilor, transmite Reuters.
Intervenţia militară a Rusiei în Georgia a consolidat dorinţa Europei de a evita dependenţa energetică faţă de statul rus, care ar putea creşte totuşi, din cauza reticenţei statelor Uniunii Europene de a plăti pentru resurse alternative şi a lipsei de coordonare a strategiilor, transmite Reuters.
Rusia asigură circa 25% din necesarul de gaze naturale al UE şi o mare parte din petrol, prognoza arătînd că importurile ar putea creşte pe fondul reducerii producţiei din Marea Nordului.
SISTĂRI. În ultimii ani, companiile ruse au oprit în mai multe rînduri livrările de petrol şi gaze către mai multe state, determinînd UE să promoveze proiecte alternative ce să nu implice Rusia. În 2006, Transneft a sistat furnizarea de petrol către rafinăria Mazeikiu Nafta din Lituania, după ce aceasta a fost cumpărată de polonezii de la PKN Orlen, în dauna companiilor ruse Lukoil şi Rosneft, amîndouă interesate. Livrările n-au fost reluate niciodată. În 2008, Lukoil a sistat furnizarea de petrol către Germania, pe fondul unui diferend cu o companie locală. Tot în 2008, Rusia a redus cu 50% furnizarea de gaze către Ucraina, pe fondul unor dispute privind datoria acesteia către Rusia pentru gazul importat. Luna trecută, Rusia a redus la jumătate furnizarea de petrol către Cehia, după ce aceasta a semnat cu SUA un acord de amplasare a unui radar pentru scutul antirachetă. De asemenea, recent Rusia a interzis RZD, compania feroviară rusă de stat, să transporte cărbune pentru clienţii din România, Ucraina şi Georgia, ceea ce a dus la dublarea costurilor de transport pe fondul folosirii de firme private, ce au tarife mult mai mari.
CONFLICT. Urgenţa unor astfel de proiecte a devenit mai evidentă în ultima lună.
"Conflictul din Georgia pare să reafirme strategia Comisiei Europene de consolidare a securităţii energetice a Europei, inclusiv prin intermediul diversificării", a declarat Martin Selmayr, purtător de cuvînt al CE.
UE susţine Nabucco, ce ar trebui să aducă gaze naturale din zona caspică pînă în Austria prin itermediul Turciei. De asemenea, sprijină şi realizarea unui alt gazoduct transcaspic, astfel încît gazele din state precum Turkmenistan sau Kazahstan să nu traverseze Rusia sau Iranul.
Viitorul acestora pare însă tot mai incert, după ce acţiunile Rusiei au evidenţiat vulnerabilitatea conductei petroliere Baku-Tbilisi-Ceyhan, cu o capacitate de 850.000 de barili pe zi, precum şi a gazoductului Baku-Tbilisi-Erzerum, care tranzitează Georgia.
"Concretizarea proiectelor era improbabilă, iar ceea ce s-a întîmplat în Georgia a redus şansele de realizare", a declarat Tanya Costello, analist la Eurasia Group, companie de consultanţă în domeniul riscurilor politice.
Ea a arătat că firmele vor fi acum reticente în a investi în conducte ce tranzitează Georgia, iar Kazahstanul şi Turkmenistanul Kazahstanul s-ar putea teme să participe la rute de export care ocolesc Rusia.
STRATEGIE. Analiştii spun că este nerealist ca guvernele să aştepte ca marile grupuri petroliere private, ca British Petroleum sau Royal Dutch Shell, să suporte riscurile şi costurile pentru a asigura securitatea energetică a UE.
"Dacă ar fi ţinut seama numai de factorii comerciali, sovieticii nu ar fi construit niciodată infrastructura de conducte din Siberia pînă în Europa de Est, iar acum Europa depinde de această reţea", a spus şi Andrew Neff, analist la compania Global Insight.
Rusia poartă discuţii politice pentru cumpărarea gazelor disponibile din regiunea caspică, iar UE ar trebui să facă acelaşi lucru.
O altă problemă este că ţări precum Germania şi Italia tind să sprijine proiecte care să le asigure propriile livrări de energie, în loc să colaboreze cu alte state membre, în beneficiul Uniunii, potrivit unor analişti şi politicieni europeni. Germania construieşte cu Rusia gazoductul Nord Stream, ce va subtraversa marea Baltică şi va fi realizat de Gazprom, E.ON si BASF, în vreme ce Italia sprijină South Stream prin Eni. De asemenea, Eni s-a oferit să ajute Gazprom la construirea unui gazoduct din Libia către Europa, după ce Gazprom a propus Libiei, în luna iulie, să cumpere toată producţia viitoare de petrol şi gaze a acestui stat, spre nemulţumirea autorităţilor de la Bruxelles.
