Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este dificil de imaginat prin ce a trecut Islanda in toamna anului 2008, in lunile si anii care au urmat, intr-atat de violente au fost consecintele crizei mondiale. Islanda ramane insa un studiu de caz, pentru modul, total diferit fata de restul lumii, de a gestiona situatia.
In primul rand pentru ca, spre deosebire de majoritatea statelor atinse de criza financiara, Islanda nu a avut resurse pentru a venit in ajutorul bancilor, in momentul in care cele mai mari trei dintre ele, care acopereau 90% din sector, iar activele lor reprezentau de 14 ori valoarea produsului intern brut al Islandei, au dat faliment.
Rezervele bancii centrale islandeze s-au epuizat intr-o clipa si nu putea tipari bancnote pentru bancile care aveau nevoie in primul rand de valuta straina. Guvernul nu dispunea, la randul sau, de mijloace de interventie. Mai rau, el se afla chiar in faliment, salvat de FMI, care a impus un regim de austeritate.
Islanda nu a fost singura tara care si-a lasat bancile sa intre in faliment, dar, cu siguranta, a fost singura pentru care pagubele au fost atat de catastrofale. Ceea ce explica, in parte, evolutia ulterioara unica in felul ei: Islanda a arestat si condamnat la inchisoare liderii bancari, ceva neobisnuit pentru criza din 2008, cand condamnarile se limitau la functionari cu prea putine responsabilitati.
In sfarsit, a treia diferenta majora: Islanda este, de asemenea, una dintre rarele tari unde sectorul financiar a fost redimensionat. Debarasate de activele lor straine, bancile nu au mai crescut, asa cum s-a intamplat in multe alte tari. In acest timp, restul lumii a vazut cum bancile devin si mai importante.
In Statele Unite, spre exemplu, la cinci ani dupa criza, JP Morgan Chase, Citi, Goldman Sachs, Wells Fargo, Bank of America si Morgan Stanley reprezinta 67% din activele sistemului financiar american, potrivit datelor SNL Financial. Adica 9600 miliarde de dolari, o crestere de 37% fata de acum cinci ani.
