Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Statele membre ale UE, luate împreună, se află pe locul al doilea în lume în ceea ce priveşte cheltuielile în domeniul apărării, după Statele Unite. Totuşi, în lipsa ajutorului Statelor Unite, pentru a putea face faţă unei agresiuni externe, aceste state ar trebui să facă investiţii în apărare care ar puea ajunge până la 357 de miliarde de dolari. Reducerile semnificative şi necoordonate ale bugetelor de apărare în perioada 2005-2015, împreună cu investiţiile insuficiente, au afectat capabilităţile militare ale statelor UE. În perioada 2007-2015, au avut loc reduceri de aproximativ 15 %, ale bugetelor naţionale de apărare din UE, într-un context caracterizat de o creştere la nivel mondial a cheltuielilor militare. Din 2015, tendinţa cheltuielilor totale pentru apărare în UE a fost pozitivă, deşi, în termeni reali, în 2017, cheltuielile pentru apărare se situau în continuare sub nivelul lor din 2007, se arată într-un raport al Curţii de Conturi Europene.
Documentul Curţii, care ia în considerare evoluţiile din politica de apărare a UE care s-au înregistrat până la 17 iunie 2019, subliniază că după numărul personalul militar naţional, statele UE au a doua armată ca mărime din lume, deşi în ultimul deceniu, la nivel consolidat, efectivele militare au scăzut cu 23 %. În ceea ce priveşte capabilităţile consolidate şi tipul acestora, ele deţin, după Statele Unite, o proporţie semnificativă de capabilităţi militare, chiar dacă majoritatea tipurilor de echipamente convenţionale disponibile ale acestora au suferit reduceri după anul 2000. Reînnoirea mai puţin frecventă a echipamentelor a condus la învechirea capabilităţilor militare, ceea ce a determinat deteriorarea stării de pregătire, reducerea posibilităţii de utilizare din punct de vedere operaţional şi creşterea timpului şi a costurilor lucrărilor de întreţinere şi reparare. De exemplu, în Germania, ţara cu cea mai puternică economiee din UE, rapoartele anuale recente ale comisarului parlamentar pentru forţele armate din Germania au subliniat deficienţele recurente de la nivelul echipamentelor din toate departamentele armatei. Raportul din 2017 menţiona că „starea reală de pregătire a sistemului principal de armament al Bundeswehrului este extrem de precară în numeroase domenii”.
Capabilităţile miliare ale UE, foarte limitate
Dacă statele membre ale UE care fac parte din NATO ar trebui să se apere singure împotriva unei agresiuni militare, fără să se bazeze pe protecţie militară din partea SUA, se estimează că ar fi necesară o investiţie de câteva sute de miliarde de euro pentru a se elimina lacunele actuale în materie de capabilităţi. Astfel, luând în calcul un scenariu ipotetic de război regional limitat în Europa împotriva unei ţări terţe, un studiu al Institutului Internaţional pentru Studii Strategice (IISS) „estimează că statele membre ale UE care fac parte din NATO ar trebui să investească între 288 de miliarde de dolari americani şi 357 de miliarde de dolari americani pentru a elimina lacunele în materie de capabilităţi puse în evidenţă de acest scenariu”.
Cooperarea UE şi NATO, lipsită de coerenţă
În prezent, procesele UE şi NATO de planificare a capabilităţilor sunt lipsite de coerenţă. Procesul NATO de planificare a apărării există de aproape 50 de ani şi a fost descris ca un proces bine stabilit şi structurat. În schimb, procesul UE privind capabilităţile, creat recent, nu a ajuns încă în etapa de maturitate.
Există lacune în toate domeniile
În prezent, statele membre ale UE sunt departe de a avea capabilităţile militare de care au nevoie pentru a fi la înălţimea nivelului militar de ambiţie al UE. Potrivit unui studiu recent realizat tot de IISS şi al Consiliului German pentru Relaţii Externe (DGAP) evaluează în ce măsură este capabilă UE să atingă acest nivel de ambiţie, pe baza capabilităţilor actuale ale statelor membre şi a celor preconizate pentru 2030. Analizând diferite situaţii neprevăzute care pot rezulta din nivelul de ambiţie al UE, studiul concluzionează că „există lacune considerabile în materie de capabilităţi în toate domeniile şi, în majoritatea cazurilor, ar fi disponibil mai puţin de o treime din necesarul de forţe” şi că, prin urmare, „autonomia strategică europeană este limitată la nivelul inferior al spectrului operaţional”.
Forţele armate europene, puţin interoperabile
De asemenea, capabilităţile militare ale statelor membre sunt caracterizate de un nivel ridicat de duplicare şi fragmentare, ceea ce înseamnă că forţele armate europene sunt mai puţin interoperabile. În 2017, în UE erau în uz 178 de sisteme diferite de armament, comparaţie cu 30 în SUA. Marea varietate a sistemelor aflate în uz şi, prin urmare, lipsa unor standarde tehnice commune, afectează interoperabilitatea diverselor forţe armate din Europa, mai arată documentul citat.
În 2017, într-un raport prezentat la Conferinţa pentru securitate de la München, s-a estimat că sunt necesare investiţii anuale cu o valoare cuprinsă între 30 şi 50 de miliarde de dolari americani pentru a se elimina „lacunele în materie de interconectare şi digitalizare ale forţelor europene” în domenii precum platformele de conectare şi comandă, controlul, comunicaţiile, computerele, informaţiile, supravegherea şi recunoaşterea.
Raportul Curţii de Conturi Europene
Alocări suplimentare de 90 mld. euro
În prezent, statele membre ale UE sunt departe de a avea capabilităţile militare de care au nevoie pentru a atinge nivelului militar de ambiţie al UE. Brexitul va agrava această situaţie, deoarece Regatul Unit reprezintă aproximativ un sfert din cheltuielile totale pentru apărare ale statelor membre ale UE, relevă Curtea de Conturi Europene. Doar pentru a îndeplini obiectivul de 2% din PIB, statele membre ale UE care sunt membre ale NATO ar trebui să investească anual o sumă suplimentară de 90 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă o creştere de aproximativ 45 % în comparaţie cu nivelul lor de cheltuieli din 2017 când cele 28 de state membre ale UE au alocat pentru apărare peste 200 de miliarde de euro din cheltuielile publice.
Nu există o viziune unitară a ţărilor UE
În prezent există diferenţe strategice clare între statele membre ale UE, raportul atrăgând atenţia că acestea nu au o percepţie comună asupra ameninţărilor şi nu au o viziune comună asupra rolului UE. De asemenea, statele membre au cadre instituţionale diferite, cu reguli de angajare diferite şi o gamă largă de puncte de vedere în ceea ce priveşte folosirea forţei militare. De exemplu, unele state membre tind să pună accentul pe apărarea teritorială împotriva ameninţărilor militare pe care le prezintă Rusia, în timp ce alte state membre se orientează mai degrabă către provocările în materie de securitate care îşi au originea în Africa de Nord şi în Orientul Mijlociu. Unele state membre au o tradiţie de neutralitate, în timp ce altele sunt dispuse să participe la operaţii cu spectru larg. Într-un astfel de context, unele concepte, cum ar fi „autonomia strategică” sau „o armată europeană”, rămân ample şi vagi. Aceşti termeni pot fi percepuţi ca fiind contraproductivi pentru relaţiile şi cooperarea cu NATO, un domeniu care este esenţial pentru majoritatea statelor membre ale UE, subliniază documentul citat.
Impactul Brexitului: cheltuielile militare vor trebui să crească
Fără a anticipa rezultatul Brexitului, este probabil că ieşirea Regatului Unit din UE va avea consecinţe pentru apărarea. Regatul Unit a fost dintotdeauna pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte cheltuielile în domeniul apărării. De exemplu, în 2017, bugetul său de apărare a reprezentat aproximativ un sfert din cheltuielile totale pentru apărare ale statelor membre ale UE. Văzută dintr-o perspectivă diferită, ieşirea Regatului Unit din UE înseamnă că 80 % dintre cheltuielile NATO în materie de apărare vor avea loc în ţări terţe. De asemenea, întreprinderile britanice ocupă o poziţie solidă pe piaţa europeană a apărării. Prin urmare, UE 27 va dispune de mult mai puţine resurse pentru a elimina lacunele identificate în materie de capabilităţi şi cercetare militară. În ambele domenii, deficitele vor fi, cel mai probabil, agravate de Brexit.
Armata europeană, greu de făcut
Deşi conceptul de armată europeană nu este menţionat în documentele oficiale recente ale UE, acesta a beneficiat de o atenţie deosebită în sferele publice şi politice. Crearea unei armate europene, care fusese deja preconizată în anii 1950, este un concept recurent în domeniul apărării UE, care a reapărut recent la suprafaţă. Totuşi, declaraţiile politice cu privire la crearea unei armate europene sunt ambigue şi nerealiste operându-se cu conceptul „în viitorul apropiat”. Câţiva foşti responsabili militari au pus sub semnul întrebării relevanţa unei armate europene, ceea ce arată că premisele unei astfel de armate nu există, precizează inspectorrii Curţii. Pe de altă parte, construirea unei aşa-numite armate a UE implică transferul puterilor suverane naţionale către nivelul supranaţional al UE, transfer căruia câteva state membre i se opun.
Industria de apărare, afectată pe termen lung
Industria europeană de apărare are o cifră de afaceri de aproximativ 100 de miliarde de euro şi este sursa directă a aproximativ 500.000 de locuri de muncă. Ea este structurată ca o piramidă, cu un număr limitat de întreprinderi mari din domeniul apărării aflate în vârf – contractanţii principali. De-a lungul întregului lanţ de aprovizionare, aceste întreprinderi sunt sprijinite de 2.000-2.500 de companii de anvergură mai mică, în principal, întreprinderi cu capitalizare medie şi IMM-uri care furnizează subsisteme sau componente contractanţilor principali. Industriile de apărare sunt concentrate în Franţa, Germania, Italia, Spania, Suedia şi Regatul Unit, ţări care generează peste 80 % din cifra de afaceri din sectorul european de apărare. Ea poate să asigure un întreg spectru de capabilităţi de apărare, de la platforme mari şi complexe până la produse inovatoare, dar în ultimii ani, câteva tendinţe negative au afectat baza industrială şi tehnologică de apărare europeană, precum şi competitivitatea sa la nivel mondial, arată raportul. Scăderea cererii interne de pe piaţa UE, combinată cu creşterea cererii pe pieţele internaţionale, a condus la creşterea exporturilor din industria de apărare a UE către pieţe din afara UE.
UE, deşi se află în continuare în urma Statelor Unite şi a Rusiei, deţine o cotă semnificativă din totalul exporturilor de arme, ceea ce demonstrează competitivitatea industriei sale de apărare. Totuşi, pe termen lung capacitatea industriilor de apărare din ţărilee UE de inovare în tehnologiile viitoare este pusă sub semnul întrebării din cauza fondurilor insuficiente alocate.
Propunere pentru viitor: sporirea bugetului militar
Comisia Europeană a propus pentru cadrul financiar multianual aferent perioadei 2021-2027 alocarea unei sume de aproximativ 22,5 miliarde de euro pentru apărare în bugetul UE, ceea ce reprezintă o creştere majoră în comparaţie cu suma de 2,8 miliarde de euro alocată pentru perioada 2014-2020.
