(P) Biotehnologiile, un pașaport spre viitor

„Au fost două războaie mondiale, dar, din punctul meu de vedere mai există un război, care încă nu s-a terminat, și anume lupta cu cancerul, HIV-ul și alte boli incurabile. Iar noi, până de curând, nu aveam armele necesare.” Așa vede lucrurile unul dintre viitorii specialiști români în domeniul biotehnologiilor, deocamdată masterand la USAMV București.

Despre ce înseamnă biotehnologiile, până unde au ajuns și de ce obstacole se lovesc ele, am stat de vorbă cu trei dintre voluntarii asociației profesionale AgroBioTechrom.

AgroBiotechRom,  o platformă integrată de informare și promovare

 Iustinian Tomescu a fost elev al Colegiului Național „Ion Neculce” din București, profilul științele naturii. Apoi Nino, cum îi spun prietenii, a optat pentru facultatea de biotehnologii. „La început eram foarte derutat de controversa existentă în jurul OMG-urilor. Nu știam de ce parte să mă situez, așa că am început să mă informez”, povestește el. “Așa am ajuns să particip, acum aproximativ un an și jumătate, la o conferință pe această temă, organizată de AgroBiotechRom la Cluj. După aceea am dorit să aflu și mai mult din domeniu. Ușor-ușor am început să înțeleg. Din spate au venit și cursurile de la facultate, am avut și discuții cu profesorii și am înțeles scopul și necesitatea acestor produse. Așa am intrat în legătură cu asociația, apoi am aflat că se formează un grup de voluntari. Am simțit așa, ca o voce din interior care spunea „Da, trebuie să fiu acolo !” povestește tânărul masterand cum a ajuns membru al asociației.

Cum să ne informăm corect

„AgroBiotechRom este o asociație profesională a utilizatorilor și producătorilor de biotehnologii agricole din România. Are mai multe scopuri, printre care și de a contribui la crearea și dezvoltarea unui cadru legislativ coerent și predictibil. Necesitatea este în primul rând pentru producătorii de biotehnologii, pentru că nu poți să vii și să investești într-un produs, iar apoi acel produs să îți fie interzis. Mai mult decât atât: societatea să aibă nevoie de el, iar statul să interzică utilizarea lui. Aici mă refer mai ales la produsele terapeutice.

Un alt obiectiv al asociației este informarea publicului. E foarte important, pentru că în media există foarte multe surse. Unele dintre ele nu sunt foarte credibile. Am observat că o mare parte dintre activiștii anti-OMG nu sunt persoane specializate. Poate că de aceea nu înțeleg tehnicile de obținere și siguranța produselor, care a fost atestată prin diferite procedee științifice. O sursă de informații corecte o reprezintă cele două site-uri ale asociației, www.agrobiotechrom.ro și www.infoomg.ro . Orice persoană care dorește să se informeze poate accesa aceste adrese și de acolo să obțină informații clare și pe înțeles.

În plus, de când activez în asociație, mi s-a părut foarte bună ideea de a se organiza vizite ale studenților în institute. Așa am putut cunoaște specialiști din domeniu, am vorbit cu cercetătorii și am văzut rezultatele lor. Am înțeles că un scop al asociației este și acela de a promova cercetătorii români și rezultatele lor în domeniu. Noi, ca viitori specialiști, preluăm informația, o prelucrăm și o transmitem mai departe. Așa se crează un fel de pânză de păianjen. Să nu uităm și că organizația noastră este membră a rețelei EuropaBio, care este o asociație europeană pentru bioindustrii. Astfel se creează o uniune între persoane diferite, din locuri diferite, dar care îmbrățișează aceași cauză și același scop.”, spune el despre asociație.

Răspunsuri noi pentru probleme vechi

„Ameliorarea și selecția plantelor au loc încă de la începutul timpurilor. Au existat două etape. Prima etapă a fost ameliorarea empirică. S-au obținut astfel soiuri locale, pentru anumite specii, în mod neștiințific. La sfârșitul secolului XVIII a apărut și latura științifică. Cea mai importantă cărămidă a fost cea pusă de Gregor Mendell, între 1856 și 1863. El a ajuns să descopere legea eredității. De atunci au apărut primele programe, ca să le zic așa, de ameliorare științifică. S-a urmărit crearea unor soiuri noi, cu proprietăți mai bune. Odată cu dezvoltarea științelor biologice, prin anii 1960, s-au dezvoltat și metodele de ameliorare neconvenționale. Atunci a început o revoluție verde. Prin tehnica ADN-ului recombinat cercetătorii au reușit să obțină plante rezistente la dăunători, la insecte și la virusuri. Următorul pas a fost o mai bună înțelegere a genomului și a structurii funcționale a celulelor. Începând de prin anul 2000 au fost descoperite enzime noi, care au permis înlocuirea, adăugarea ori eliminarea de gene direct în ADN. La ora actuală, CRISPR, descoperită în 2013, este cea mai precisă tehnologie de modificare a genomului. Fie că vrem să eliminăm o genă, fie că dorim să introducem una nouă, CRISPR țintește foarte precis.

Nu cred că ar trebui să ne limităm doar la agricultură atunci când vorbim despre modificările genetice. Au fost două războaie mondiale, dar, din punctul meu de vedere mai există un război, care încă nu s-a terminat, și anume lupta cu cancerul, HIV-ul și alte boli incurabile. Iar noi, până de curând nu aveam armele necesare. În momentul de față, prin terapiile genetice s-au făcut cele mai mari progrese în această luptă. Un exemplu concret, care m-a impresionat, este al unui copil care a fost vindecat de amauroză congenitală Leber, o boală care produce orbirea, prin terapii genice. Există deja foarte mari progrese și în tratamentul hemofiliei, al cancerului și al SIDA. Deși după 2000 există foarte multe programe pentru dezvoltarea terapiilor genice, foarte puțini oameni beneficiază de ele. Cred că ar trebui ca cercetătorilor să li se lase mai multă libertate.

În domeniul agricol, este evident cât de departe ne-ar duce biotehnologiile”, consideră Iustinian Tomescu.

„Au fost două războaie mondiale, dar, din punctul meu de vedere mai există un război, care încă nu s-a terminat, și anume lupta cu cancerul, HIV-ul și alte boli incurabile. Iar noi, până de curând nu aveam armele necesare. În momentul de față, prin terapiile genetice s-au făcut cele mai mari progrese în această luptă”, Iustinian Tomescu

„În sfârșit am aflat ce înseamnă biotehnologia”

Amalia Maria Soare este absolventă a Școlii Centrale din București. Cu toate că a urmat profilul „filologie”, acum este studentă în anul II la Facultatea de Biotehnologii. Tatăl ei, inginer agronom, a fost un model suficient de puternic ca s-o determine să își aleagă această carieră. „În prima săptămână de facultate am aflat despre asociație și mi s-a părut interesant, mai ales că nu cunoșteam domeniul biotehnologiei. În următoarea săptămână am venit la întâlnirea cu voluntarii. Am stat de vorbă cu ei și am aflat ce înseamnă biotehnologie, organisme modificate genetic, etc. Auzisem depre OMG, dar nu știam despre ele decât ceea ce se spune în presă sau la televizor și sunt multe lucruri greșite. Majoritatea persoanelor nu știu ce este un OMG, la ce ajută, de ce se modifică. Și eu aici am aflat. Mi-am zis: „În sfârșit, am aflat. Știu și eu ce înseamnă biotehnologia”. Mi-a plăcut foarte mult prima întâlnire. Am participat apoi și la următoarele. Am învățat foarte multe lucruri noi. Asociația dorește să promoveze biotehnologiile în România, ceea ce mi se pare un lucru foarte bun. Așa am devenit și eu voluntar.

Și tatăl meu este foarte pasionat de acest domeniu. Am discutat cu el, chiar și de curând, și mi-a spus, referitor la porumb că ar fi mult mai ușor, mai ales că sunt foarte mulți dăunători, dacă ar lucra cu porumb MG. El consideră că aceste tehnologii sunt mult mai eficiente decât tehnologiile clasice.

Am citit că există și sfeclă MG, rezistentă la buruieni. Am aflat că există și un gazon rezistent la ierbicide, ceea ce mi se pare o chestie excelentă”, spune Amalia.

„Am citit că există și sfeclă MG, rezistentă la buruieni. Am aflat că există și un gazon rezistent la ierbicide, ceea ce mi se pare o chestie excelentă”, Amalia Maria Soare

„Este o problemă globală”

Alexandru Băiceanu este cel mai vechi dintre voluntari. De fapt, a fost primul dintre ei. Era deja student în anul IV când a aflat despre AgroBiotech. Inițial a fost vorba de a scrie câte un articol sau de a „traduce” într-un limbaj accesibil articole științifice. Apoi a urmat o serie de conferințe pe teme de biotehnologii în universitățile agronomice din toată țara. „În timpul acestor deplasări mi-am lărgit cunoștiințele legate de OMG și de terapii genice și, în general, despre biotehnologii. Erau lucruri pe care nu le-am învățat în facultate. Prin intermediul asociației am avut acces la surse de informații. Tot aici am învățat să fac diferența între informații veritabile și informații false. Aceasta este o mare problemă. Apar tot felul de știri, chiar articole „științifice”, care nu sunt revizuite de vreo editură recunoscută, respectabilă. Este o problemă globală, nu numai la noi, în România. Per total, colaborarea mea cu asociația este una fructuoasă: m-a ajutat să cunosc specialiști din domeniu, să colaborez cu ei, să păstrez legătura cu anumiți oameni, de la care am învățat foarte multe.

         La noi, în România, dar și în restul Europei, ca și în SUA, este ignorată, atât activ, dar și prin pasivitate din partea publicului, dezvoltarea noilor biotehnologii. Cu atât mai mult cu cât acestea sunt implicate în ceea ce oamenii mănâncă, în tratamentele lor, în ceea ce oamenii le fac pacienților. O tehnologie nouă, când este vorba de o mașină, nu este atât de controversată ca cea legată de un fruct sau o legumă. Controversa este foarte puternică. Și la noi vedem proteste împotriva acestor tehnologii, vedem oameni care activează împotriva lor. Aceasta este una dintre barierele care se pun: nu există un cadru social în care aceste tehnologii să se dezvolte. Bineînțeles că lipsește și cadrul legislativ, sau, mai exact, in UE esistă o legislație, dar cel mai adesea nu se respectă, îngreunând enorm procesul de punere pe piață a produselor noi, inovatoare, pentru care alte continente sunt mult mai deschise. Dar dacă publicul pune presiune pe un guvern, e normal ca acel guvern să cedeze presiunilor publicului și să creeze legislația”, consideră Alexandru.

„La noi, în România, dar și în restul Europei, ca și în SUA, este ignorată, atât activ, dar și prin pasivitate din partea publicului, dezvoltarea noilor biotehnologii. Cu atât mai mult cu cât acestea sunt implicate în ceea ce oamenii mănâncă, în tratamentele lor, în ceea ce oamenii le fac pacienților. O tehnologie nouă, când este vorba de o mașină, nu este atât de controversată ca cea legată de un fruct sau o legumă. Controversa este foarte puternică”, Alexandru Băiceanu