Pe blog - Daciada anticapitalism

Peste 50% dintre romani sunt ne-mulţumiţi de condiţiile de muncă. Deşi visează la un salariu mare şi la o poziţie socială bună, romanii au inceput să murmure: "Munca dăunează grav sănătăţii".

Povestea Ralucăi Stroescu, managerul de audit de la multinaţionala Ernst&Young, care a murit singură in propriul apartament la sfarşitul săptămanii trecute, a generat o nouă dezbatere in Romania.

S-a născut chiar o mică revoluţie online, un soi de Daciadă impotriva multinaţionalelor care au venit aici pentru a exploata la maximum forţa de muncă. Expresii ca "sclavi in propria noastră ţară", "cinismul şi exploatarea corporaţiilor", "carne de tun", "capitalism sălbatic", "mirajul capitalismului", "valorile noastre", "alegerea ei", "munca dăunează grav sănătăţii" au circulat in aceste zile pe internet. Mihai Morar a incercat pe blogul său (http://morar.hotnews.ro) să schiţeze "portretul tanărului corporatist din Romania". A rezultat imaginea unui roman dinamic, dar in criză de timp, stresat, care işi neglijează familia, care işi permite să plătească ratele pentru locuinţa şi maşina de care nu are insă vreme să se bucure. Şi care, seara, adoarme cu laptopul in braţe sau cu telefonul la ureche.

LA MUNCĂ! In cultura companiilor multinaţionale, munca asiduă este o valoare esenţială. In firmele de audit, prima jumătate a anului este cea mai solicitantă. "Uneori, poţi să stai săptămani intregi degeaba, dar atunci cand trebuie să munceşti, o faci fără comentarii, pană termini ce ai de rezolvat", ne-a spus o auditoare. Este preţul pe care angajaţii corporaţiilor il plătesc pentru salariul decent, biroul modern şi curat şi pentru corectitudinea in relaţiile angajat-angajator, total opusă balcanismului de care incă dau dovadă "sereleurile" romaneşti. Angajaţii romani ai marilor corporaţii lucrează intr-un mediu cosmopolit şi sunt trimişi la traininguri sau in detaşări in Occident. Dar nu au timp să ia masa de pranz sau să intalnească cu prietenii. Firmele le acordă asigurări medicale la clinici private, dar nu au timp să-şi programeze un banal control medical.

�NTREBĂRI. "De ce nu şi-a dat demisia?", "De ce nu a putut să se oprească?" - aşa au sunat multe intrebări. Puţini dintre cei care pun asemenea intrebări ştiu că, in companiile multinaţionale, cuvintele "nu pot" sunt rostite extrem de rar sau niciodată. "Cand şeful imi dădea un task imposibil nu spuneam niciodată "Nu". Nici nu e bine să refuzi sau să spui clar că nu se poate face aşa ceva, pentru că "nu pot" este o expresie tabu", relatează Ioana Mihalache, middle manager in sucursala romanească a unei multinaţionale.

CIFRE. Potrivit unui studiu al Fundaţiei Europene pentru imbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă, peste 50% dintre romani sunt nemulţumiţi de condiţiile de muncă din cauza potenţialelor riscuri la adresa sănătăţii şi siguranţei. Studiul a mai scos la iveală că mai mult de o treime dintre angajaţii din sectorul privat au un program de lucru neregulat, faţă de numai circa 4% din angajaţii de la stat. Angajaţii din sectorul privat lucrează mai mult in week-end decat bugetarii, fără mari diferenţe intre bărbaţi şi femei. Programul neregulat de lucru, concluzionează raportul, este cel mai intalnit in sectorul privat din marile centre urbane. Tot in sectorul privat sunt majoritari angajaţii care nu şi-au luat concediu legal de odihnă. Pentru 60% din angajaţii din companiile private, oboseala este cea mai mare problemă legată de locul de muncă, faţă de numai 32% din angajaţii bugetari care se plang de această problemă. In schimb, angajaţii de la stat se plang mai mult de stres decat cei din companiile private.

Datele Eurostat arată că media săptămanală a orelor de lucru efectuate de un salariat roman depăşeşte 41, aproape de media europeană. Dacă aceste date nu sunt citite impreună cu cele referitoare la productivitatea muncii, pot genera false sentimente de mandrie. La acest capitol, Romania se află printre ţările din UE cu cea mai mică productivitate. Eficienţa muncii romaneşti lasă de dorit, aşa că se incearcă suplinirea ei printr-un volum mai mare. Potrivit aceloraşi date, cea mai bine plasată regiune din ţară la capitolul productivitate este Bucureştiul.

In Uniunea Europeană, numărul orelor de muncă este in scădere, legislaţia europeană (Directiva 93/104) reglementand durata maximă de 48 de ore a unei săptămani de muncă. Spre deosebire de Europa, Statele Unite au cunoscut o creştere a timpului de lucru.

LA ALŢII, MAI RĂU

Potrivit statisticilor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), pe primul loc in clasamentul celor care lucrează cel mai mult se plasează Coreea de Nord, cu aproape 2.500 de ore de lucru pe an. Pe locul al doilea se situează Cehia şi Slovacia, cu o medie de 2.000 de ore anual, urmate de Grecia, Australia, Noua Zeelandă şi Statele Unite. In coada clasamentului OCDE, cu medii sub 1.500 de ore lucrate anual, sunt Franţa, Germania, Norvegia şi Olanda. De altfel, Franţa are legiferată cea mai scurtă durată a săptămanii de lucru: 35 de ore.