Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din analiza ratelor de impozitare efective la nivelul european, România are cea mai ridicată rată de impozitare specifică producției de gaze naturale, susţin reprezentanţii Federaţiei Patronale Petrol și Gaze (FPPG ), care au lansat ieri studiul “Starea sistemului de impozitare specific sectorului upstream al gazelor naturale din România”. În încercarea de a facilita menținerea unei stări de echilibru între interesele statului și cele ale investitorilor, autorii studiului propun o serie de măsuri care să asigure stabilitatea legislativă și predictibilitatea şi reducerea sarcinii fiscale efective la unul nivel apropiat de media țărilor europene.
Din analiza ratelor de impozitare efective la nivelul european, România are cea mai ridicată rată efectivă de impozitare specifică producției de gaze naturale, calculată ca procent din veniturile upstream din gaze naturale atât în 2017 (19,4%), cât și în 2018 (25,3%), situându-se la un nivel aproape triplu față de media celorlalte state incluse în analiză (7,0% în anul 2017, respectiv 7,6% în 2018), arată realizatorii studiului.
Investițiile în offshore, descurajate
În contextul în care producția de gaze naturale a suferit scăderi considerabile, iar specialiștii estimează că menținerea sau chiar creșterea ei poate fi realizată numai prin intermediul zăcămintelor offshore, sistemul actual de impozitare descurajează investițiile. „De altfel, cu caracter general, se poate observa că sistemul de redevențe și impozitare suplimentară nu este diferențiat în funcție de dificultatea exploatării sau în funcție de tehnicile utilizate, neexistând nici un stimulent pentru încurajarea acestora. Prin urmare, și din această perspectivă, România pare să fie cu un pas în urmă”, se arată în studiu.
Măsuri fiscale propuse
Studiul a identificat şi unele măsuri care pot fi luate de autorităţi pentru îmbunătățirea impozitării. Printre măsurile avansate se numără corelarea impozitării cu gradul de dificultate și risc al exploatării, în sensul încurajării, printr-un regim fiscal mai favorabil, aferent exploatărilor mai dificile (impozitare mai redusă pentru offshore și pentru exploatările onshore ce necesită tehnici îmbunătățite față de tehnicile convenționale, cum ar fi cele la mare adâncime etc.). Pe de altă parte, impozitele pe veniturile suplimentare ar trebui să admită pierderile din fazele inițiale, deducerea integrală a investițiilor efectuate, în așa fel încât impozitele suplimentare să fie datorate începând cu recuperarea totală a investiției de către producător. Din perspectiva ocupării forței de muncă, poate cel mai ridicat impact ar putea fi obținut prin reducerea semnificativă sau eliminarea impozitării specifice pentru proiectele mici sau cu randament scăzut, ce ar încuraja extinderea activităților cu randament mai scăzut, care în prezent nu reprezintă o prioritate pentru investitori.
