Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De-a lungul anilor, România a avut mai multe strategii energetic pe termen lung, dar inconsecvenţa factorilor de decizie şi lipsa finanţării au condus, de multe ori, la nepunerea în practică (parţială sau totală) a acestora. Concluzia se regăseşte în ultimul raport de audit privind piaţa gazelor, realizat de Curtea de Conturi.
Ultima dintre aceste strategii energetice a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului 1069/05.09.2007 şi prevedea investiţii în sectorul gazelor naturale în valoare de 1,764 miliarde de euro. Până la sfârşitul anului 2016, majoritatea proiectelor nu fuseră începute.
Raportul remarcă faptul că Ministerul Economiei şi cel al Energiei, care au avut atribuţii în aplicarea strategiei energetice în sectorul gazelor naturale, nu au publicat informaţii şi date referitoare la îndeplinirea obiectivelor stabilite prin strategia energetică. Asfel, multe din informaţiile furnizate echipei de audit, referitoare la îndeplinirea obiectivelor stabilite în Strategia energetică a României pentru anii 2007-2020, au fost obţinute în perioada efectuării auditului de către Ministerul Energiei în urma unor solicitări adresate operatorilor economici din sectorul gazelor naturale.
Statul îşi dă ţeapă singur
Un lucru deosebit de grav constatat de Curtea de Conturi a fost faptul că în perioada 2012-2016, la nivelul Ministerului Energiei nu au existat proceduri cu privire la verificarea modului de calcul al redevenţei, respectiv al cantităţilor de gaze naturale distribuite, declarate de concesionari. Totodată, la data auditului nu exista o evidenţă centralizată a cuantumului redevenţei datorate şi plătite de concesionari şi nici a cantităţii de gaze naturale distribuite în perioada 2012-2016, în funcţie de care s-a calculat redevenţa datorată. În urma solicitărilor făcute în perioada derulării misiunii de audit de către reprezentanţii Ministerului Energiei către societăţile concesionare au fost comunicate informaţii potrivit cărora valoarea totală a redevenţei datorate şi achitate în perioada 2012-2016 a fost de 436,57 milioane de lei, din care: în anul 2012 - 70,83 milioane de lei; în anul 2013 - 86,37 milioane de lei; în anul 2014 - 86,74 milioane de lei; în anul 2015 - 95,27 milioane de lei şi în anul 2016 - 97,37 milioane de lei.
ANRE, arătată cu degetul
Auditul a scos la iveală faptul că, deşi potrivit Legii nr. 123/2012 şi Ordonanţei de Urgenţă a Guvernuui nr. 33/2007, ANRE avea atribuţii în monitorizarea planurilor de investiţii ale operatorului de transport, precum şi în publicarea acestor informaţii în Raportul anual de activitate, acest fapt nu a fost prezentat, deşi constituie una dintre principalele probleme ale siguranţei sistemului naţional de transport gaze naturale. Pe de o parte, s-a remarcat dezinteresul faţă de starea tehnică a infrastructurii de transport gaze, a nivelului pierderilor (în creştere) şi a problemelor identificate, iar pe de altă parte, lipsa de informare a factorilor politici şi a participanţilor la piaţa de gaze naturale asupra stării tehnice a acestor reţele, în contextul în care destinatarii Raportului de activitate al Autorităţii de reglementare (ANRE) sunt Parlamentul, Guvernul şi Preşedintele României, Consiliul Concurenţei, Agenţia de Cooperare a Reglementatorilor în Domeniul Energiei - ACER, Comisia Europeană.
Reţeaua, tot mai uzată
În urma evaluării stării tehnice a reţelelor în 2007, s-a constatat că circa 40% din conducte şi branşamente aveau durata normată de viaţă depăşită (peste 18 ani). Modul în care au fost realizate programele de investiţii reiese din datele raportului Curţii de Conturi, care subliniază că la data de 31.12.2016, 12.243 km reprezentând circa 57% din totalul conductelor şi branşamentelor din oţel, aveau durata normată de viaţă depăşită.
SNT: grad redus de utilizare şi costuri mari
În ceea ce priveşte reţeaua de conducte de gaze naturale, România ocupă locul 11 la nivelul Uniunii Europene, cu circa 53.666 de kilometri (reţeaua de transport şi reţelele de distribuţie), cu această dimensiune fiind în urma unor ţări precum Belgia (74.795 km), Ungaria (89.004 km) sau Cehia (76.910 km). Sistemul Naţional de Transport (SNT) gaze naturale, operat de Transgaz, are un grad redus de utilizare, fiind dimensionat în anii 1960 pentru un consum triplu faţă de cel actual, generând costuri mari de utilizare a infrastructurii. Asta face ca România să fie ţara europeană cu cea mai mare pondere a tarifelor de reţea în preţul final al gazelor, aşa cum reiese din proiectul privind Strategia Energetică a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050.
Un sistem uzat
Din punctul de vedere al duratei de funcţionare a principalelor componente ale SNT la sfârşitul anului 2016, raportul reţine următoarele:
- din lungimea totală de 11.507 km de conducte de transport, 6.242 km, reprezentând 54,25%, aveau durata de funcţionare depăşită (mai mare de 40 de ani);
- din totalul staţiilor de reglare-măsurare (1.244 buc.), 26,45% (329 buc.) erau în funcţiune de peste 20 de ani, aceeaşi situaţie remarcându-se şi în cazul a 31,67% (19 buc.) din totalul staţiilor de comandă-vane (60 buc.);
- capacitatea de comprimare era asigurată de trei staţii de comprimare gaze, din care două staţii de comprimare aveau o vechime de peste 30 de ani, iar staţia de comprimare Siliştea era dotată cu echipamente şi instalaţii realizate în anii ’70, depăşite moral.
Şi puţină brambureală
În urma auditului, inspectorii Curţii au constatat şi existenţa unor diferenţe (în plus sau în minus) între lungimea şi numărul componentelor SNT înscrise în licenţa de operare şi cele comunicate de Transgaz. Astfel, apăreau în plus 126 km de conducte magistrale, dar lipseau 874 de staţii de protecţie catodică, 73 de staţii de reglare măsurare, 176 de staţii de odorizare şi 344 de staţii de comandă vane.
Proiecte rămase pe hârtie
Deşi infrastructura de transport gaze naturale era învechită (77,72% din numărul total de conducte de transport aveau durata de funcţionare mai mare de 20 de ani), la nivelul anului 2014 au fost înlocuite/reabilitate/modernizate conducte în lungime de 264,42 km, în anul 2015 - doar 71,08 km, ajungându-se ca la nivelul anului 2016 să fie înlocuite/reabilitate/modernizate conducte în lungime de 21,11 km. Aceeaşi situaţie a fost remarcată de inspectorii Curţii de Conturi şi în cazul extinderii infrastructurii reţelei de transport, lungimea conductelor de transport extinse scăzând cu circa cu 81%, de la 107,5 km, în anul 2012, la numai 20,43 km, în anul 2016. În ceea ce priveşte reabilitarea şi repararea componentelor SNT, raportul remarcă un grad scăzut de realizare a acestor obligaţii raportat la necesităţile existente (2.218,06 km conducte magistrale de transport şi un număr de 63 de staţii). Din suma alocată în perioada 2012-2016 pentru reparaţii şi reabilitări (462 milioane de lei), s-a utilizat doar un procent de 46,64% pentru lucrări (215,50 milioane de lei).
Investiţii tot mai mici
În perioada 2012-2016, prin programele de modernizare şi dezvoltare investiţii, s-au alocat peste două miliarde de lei, s-au cheltuit 885,16 milioane de lei, reprezentând un procent de 43,03%. Totodată, s-a remarcat o scădere an de an a investiţiilor realizate în raport cu valoarea anuală programată. Astfel, la nivelul anului 2016, din valoarea totală programată de 721,90 milioane de lei, s-au cheltuit doar 119,82 milioane lei, ceea ce reprezintă 16,60%.
În perioada 2012-2016 nu a existat o monitorizare riguroasă în ceea ce priveşte gradul efectiv de racordare la reţeaua de gaze raportat la investiţiile realizate în baza contractelor de concesiune aflate în derulare în această perioadă.
