România îngroapă în gunoi masterplanul de colectare a deşeurilor

Doar patru ani mai are România la dispoziţie pentru a atinge ţintele de colectare şi reciclare trasate de Comisia Europeană, după care va începe să curgă cu amenzi. La cum arată situaţia astăzi, acest lucru este imposibil de realizat, iar ţara noastră va intra, din nou, în procedura de infringement, fapt ce va atrage, după sine, sancţiuni de 200.000 de euro pe zi. Potrivit estimărilor, noi reuşim să reciclăm cam 5% din deşeuri, fiind pe ultimul loc la acest capitol în Uniunea Europeană. Oricum, nici acest procent nu este sigur pentru că la noi raportările se cam bat cap în cap.

Conform  Directivei nr. 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 19 noiembrie 2008, România are obligaţia să atingă,  până în anul 2020, un nivel de reciclare de minimum 50% a deşeurile de hârtie, metal, plastic şi sticlă şi un grad de valorificare de 60%  a deşeurilor de ambalaje. De asemenea, peste patru ani România ar trebui să bifeze colectarea a 4 kg/locuitor de deşeuri electrice şi electronice, dar şi să colecteze separat biodeşeurile în vederea compostării şi fermentării lor. Ministerul Mediului a pregătit legile şi strategia în domeniu după care s-a spălat pe mâini. Rolul îndeplinirii obiectivelor a fost plasat, exclusiv, primăriilor.

Până acum câţiva ani ne băteam cu bulgarii pentru lanterna roşie, dar vecinii noştri de la sud au reuşit să atingă acum un procent de reciclare de 20%. Pentru că nu transformăm deşeurile în materie primă, România  pierde anul peste un miliard de euro.

Legi avem, cu aplicarea merge greu

Legislaţia necesară pentru impulsionarea activităţii de colectare şi reciclare există şi prevede chiar şi amenzi pentru cei care nu o respectă. „ Din păcate la noi nu prea se dau amenzi şi, în lipsa lor, lucrurile trenează. Avem o problemă la nivelul primăriilor. Acestea ar trebui, conform legii, să asigure colectarea selectivă a deşeurilor la sursă, adică să asigure containere pe tipuri de deşeuri, platforme de colectare, să impună plata diferenţiată a serviciului de salubrizare”, susţine  Raul Pop, manager de programe la asociaţia Ecoteca. La rândul lor, primarii se apără şi spun că nu au resursele umane şi financiare necesare pentru a rezolva problema. „ Primarii sunt conştienţi că trebuie să se implice în rezolvarea acestei probleme, dar cu ce ? Mi se spune: fă-ţi responsabil de mediu, dar nu mi se alocă resurse financiare pentru înfiinţarea postului. Cum îl şcolesc, nimeni nu spune. Ni se spune să facem campanii de conştientizare a populaţiei, dar nimeni nu spune de unde să luăm banii. Lipsa fondurilor pentru finanţarea acestor “mici amănunte” este  cronică,” ne-a declarat Ionel Chiriţă, preşedintele executiv al Asociaţiei Oraşelor din România.

Gestionez de 16 ani problemele Asociaţiei Oraşelor din România. Deşi asociaţia reuneşte primarii oraşelor, niciodată Ministerul Mediului nu ne-a invitat la vreo discuţie legată de strategia privind colectarea şi reciclarea deşeurilor. Şi atunci despre ce strategii vorbim? De unele făcute din birou care nu ţin cont de posibilităţile reale ale administraţiilor locale-Ionel Chiriţă, preşedinte executiv Asociaţia Oraşelor din România

Colectarea fierului merge brici

Singurul deşeu a cărui colectare a mers foarte bine, din totdeauna, a fost fierul vechi. Una din îndeletnicirile preferate ale oamenilor străzi şi hoţilor este colectarea fierului vechi. De peste tot, inclusiv de unde nu ar trebui. Zelul colectării a pus în nenumărate rânduri în pericol siguranţa transportului feroviar, a întrerup alimentarea cu energie electrică pentru că au fost daţi jos stâlpi de beton care susţin firele pentru a se scoate din ei fierul beton, iar furtul capacelor de canal s-a transformat în sport naţional.

Apare taxa pe groapă

Activiştii de mediu susţin că una dintre cauzele pentru care România nu reciclează este şi absenţa unei taxe pentru deşeurile depozitate la groapa de gunoi, după modelul existent deja în UE.  Dacă este mai ieftin să arunci gunoiul la groapă decât să-l reciclezi, lucrurile nu se vor schimba. Denumită „taxa pe groapă”, aceasta ar urma să fie introdusă şi la noi din 2017, dar autorităţile vor să devanseze termenul pentru 2016. Potrivit unui proiect de ordonanţă de Guvern, aceasta ar urma să fie de 80 de lei/tonă, iar de anul viitor să crească la 120 de lei/tonă. Printre cei mai afectaţi de această măsură ar fi fermierii care în lipsa unor soluţii pentru depozitarea deşeurilor, vor fi obligaţi să plătească această taxă. Există însă voci care susţin, însă, că introducerea acestei taxe fără introducerea sistemului „pay as you throw”, adică plăteşti cât arunci, nu va rezolva problema. Oamenii ar fi încurajaţi astfel să-şi reducă volumul de deşeuri generate şi să plătească o factură mai mică pentru ridicarea gunoiului.

Centralele pe biogaz şi biomasă, o soluţie

Deşi România are un potenţial imens pentru producerea energiei pe bază de biomasă şi biogaz, investiţiile au lipsit pe acest segment. Costurile destul de ridicate ale proiectelor, perioada lungă de amortizare şi o legislaţie nu prea încurajatoare nu au favorizat apariţia acestor proiecte. În România există circa 10 instalaţii pe biogaz, iar capacitatea instalată în centralele pe biomasă ajunsese la sfârşitul lunii ianuarie atingea abia 103 MW. Lipsa acestor centrale va genera acum costuri mult mai mari în sectorul agricol şi industria alimentară. La polul opus nouă se află Germania care are 6.000 de centrale pe biogaz, guvernul luând chiar măsura de a stopa apariţia marilor centrale pe biogaz. În schimb, francezii şi-au propus în 2014, ca în următorii zece ani să crească la 1.000 numărul acestui gen de centrale.

Deşeurile electronice mai aşteaptă

Pînă în 2016, pentru deşeurile electrice şi electronice nu era impusă o cantitate obligatorie de reciclat anual. Din acest an, cantitatea minimă este de 4kg/locuitor. “ Mai mult au vrut să bifeze o obligaţie asumată. Prin impunerea unei cantităţi pe cap de locuitor, practic nu responsabilizează pe nimeni şi nu se pot da amenzi. Acum colectăm cam un kg/locuitor”, ne-a declarat reprezentantul Ecoteca, Raul Pop. Potrivit lui, cu colectarea acestui tip de deşeuri ar fi trebui responsabilizate direct primăriile, companiile şi firmele de salubrizare astfel încît statul să se poată întoarcă împotriva lor dacă nu-şi fac treaba.

Bucureştiul, din nou codaş

La sfârşitul lunii ianuarie a acestui an, Comisia Europeană a lansat la Bruxelles studiul „Evaluarea schemelor de colectare selectivă în 28 de capitale ale UE (2015)”. Surpriza a fost că două dintre cele trei ţări aflate în topul colectării selective (la nivel de capitală) sunt din Europa Centrală și de Est: Slovenia și Estonia. Capitalele celor două ţări, Liubliana şi Talin, alături de Helsinki (Finlanda), conduc clasamentul, cu rate de colectare selectivă de 55,4%, 42,2% și 38,6% respectiv. Bucureştiul, cu o rată de colectare selectivă de 2,5% este, evident, la coada clasamentului. Europa are o rată medie de colectare selectivă de 19%.

Ţinte ambiţioase pentru UE până în 2030

reutilizarea deşeurilor municipale în proporţie de 70%;

reutilizarea deseurilor de ambalaje în proporţie de 80%;

reutilizare a 90% din deşeurile de hârtie, 60% a celor din plastic, 80% a celor din lemn si 90% pentru metale feroase, aluminiu si sticla;

depozitarea deseurilor reciclabile sa fie eliminata pana in 2025;

O tona de hartie reciclata salveaza 17 copaci si economiseşte 5 metri cubi dintr-o groapă de gunoi;

Pentru fiecare tonă de hârtie reciclată se economisesc, cel puţin, 30.000 litri de apă şi 3.000 + 4.000 KW;

aluminiul este cel mai scump material reciclabil;

o tonă de fier vechi înlocuieşte 3 tone de minereu de fier;