Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au trecut trei ani de la falimentul Lehman Brothers, declarat in 15 septembrie 2008. In acea zi de groaza, Lehman se scufunda, Merrill Lynch se vindea de urgenta catre Bank of America, iar o amenintare si mai mare aparea la orizont: AIG, care a fost nationalizata in ziua urmatoare.
Acesta a fost momentul in care criza imobiliara americana s-a transformat intr-una bancara si apoi una economica internationala. Turbioanele financiare au cuprins rand pe rand toti gigantii bancari, colosii industriali, iar in final s-au extins chiar la state. Oamenii simpli au platit si vor plati cel mai scump exuberanta bancherilor, lacomia investitorilor si indecizia politicienilor.
Trei ani mai tarziu si dupa 14 trilioane de dolari aruncati pentru a domoli criza, lumea arata la fel de rau. Evolutia mondiala a ajuns intr-un punct in care pare ca totul a fost facut gresit. Singura diferenta e ca acum ramanem fara instrumente de a mai putea rezolva ceva.
"Eu cred ca falimentul Lehman a fost un eveniment aproape singular, desi n-ar fi trebuit sa fie. Mult mai multe banci ar fi trebuit sa dea faliment, plus unele tari. Nu s-a intamplat si asta genereaza hazard moral", a declarat pentru Jurnalul National Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului pentru Economie Aplicata (GEA). "La trei ani de criza, nu s-a schimbat nimic, nu s-a invatat absolut nimic, criza nu s-a incheiat si vom inainta cu pasi repezi spre dezastru. Este o criza a datoriilor neplatibile", crede si analistul Ilie Serbanescu, fost ministru al Reformei.
● Cititi si: Romania, scufundata in datorii si saracie
Ce s-a intamplat mai exact? "In 2008, datoria privata a unor banci a trecut la datoria privata a unor tari. In felul asta, sistemul bancar a fost salvat cu pretul adancirii crizei. Daca statul e un administrator prost, cum poti sa te astepti ca statele sa plateasca datoriile privatilor?", puncteaza Voinea. Cine plateste? Noi toti. "Din istorie, nu s-a gasit alta solutie decat inflatia si razboiul. Socul petrolier din anii ’70 s-a rezolvat cu inflatie de 10-15% anual, cu SUA in frunte. Dezechilibrele se fac tot mai mari, pentru ca minciunile sunt tot mai mari", completeaza Ilie Serbanescu.
Cu cat esti mai sarac, cu atat platesti un pret mai mare. "In mod evident a fost aproape un furt: acum cetatenii trebuie sa plateasca exuberanta bancherilor si a celor bogati", mai spune directorul GEA. "Cand se salveaza unele tari ca Grecia, nu se salveaza statele, ci tot bancile." Dupa un pachet de 110 miliarde de euro convenit de greci anul trecut cu FMI si CE si inca unul de 109 miliarde convenit in aceasta vara, probabilitatea Greciei de a da faliment era de 98% dupa ce costurile de asigurare a datoriei elene au ajuns la noi recorduri, iar economia a scazut cu 7,3%. Laureatul Nobel pentru economie Paul Krugman considera si el ca riscul unei recesiuni mondiale a crescut la 50%. El cere ca statele avansate sa inverseze masurile de austeritate luate, iar bancile centrale sa adopte politici expansioniste.
Cum se plimba criza dintr-un loc in altul
Avansul economic generat de tarile aflate in curs de dezvoltare, precum China si Brazilia, nu este indeajuns de puternic pentru a impulsiona intreaga economie mondiala. Datele venite din SUA arata ca economia incetineste, iar in Europa criza euro cuplata cu austeritatea impusa de mai toate guvernele locale scade si mai tare consumul. Alte parti ale planetei, precum Rusia, Brazilia, Canada sau Australia, sunt dependente de cotatiile mari ale marfurilor si resurselor minerale. Oceanul de bani aruncati pe piata in ultimii trei ani au facut ca petrolul sa se scumpeasca din nou de la 36 de dolari pe baril in decembrie 2008 pana la 120 de dolari la inceputul acestui an, o data cu "Primavara araba". Dar vai, au venit devastatorul cutremur din Japonia si retrogradarea ratingului SUA, astfel ca titeiul a ajuns in zona a 85 de dolari pe baril. Deja sunt sase saptamani de incertitudini economice, iar asta afecteaza preturile marfurilor. Rationamentul e simplu: daca investitorii cred ca va veni o noua criza, atunci inseamna ca va scadea consumul. Deci si cererea finala de petrol, gaze naturale, cupru, fier, carbune sau alte resurse.
Patimile francului
Concomitent, sunt cautate alte refugii, considerate sigure. Cu euro in deriva, dolarul apasat de problemele SUA, francul elvetian a devenit paradisul investitorilor. Doar ca fericirea unora inseamna problemele altora. Cu zeci de miliarde plimbate spre conturile din Elvetia, francul s-a apreciat la niveluri-record in acest an. Timp de 89 de zile francul elvetian a crescut cu 30%, punand o presiune puternica pe economia Elvetiei. De ce? Cu cat francul e mai scump, cu atat exporturile devin mai scumpe si deci necompetitive in raport cu concurenta. In acelasi timp lasa un risc puternic de scadere atunci cand investitorii ar migra in alta parte. Victime colaterale sunt si milioanele de oameni de pe planeta care au credite in franci. Bancile occidentale au dat credite in valoare de 80 de miliarde de franci (101 miliarde de dolari) numai in Estul Europei. Marea majoritate sunt acordate indeosebi in Ungaria si mai putin in Polonia.
Bancile austriece singure au dat numai ele credite in franci elvetieni in valoare de 18,3 miliarde de euro (25,7 miliarde de dolari) catre vecinii estici, potrivit bancii centrale a Austriei.
Doar ca Banca Elvetiei a spus "stop-joc" si a spus ca e gata sa cumpere nelimitat valuta, astfel incat sa mentina cursul la minim 1,2 franci pentru un euro. Ceea ce face ca investitorii sa caute o alta plasa de siguranta pentru banii lor. Iar urmatoarea intrata in colimator este coroana norvegiana. De ce? Tara este bogata in petrol, detine unul dintre cele mai mari fonduri suverane din lume, economia este dezvoltata, este stabila din punct de vedere politic.
Cum putem rezolva criza
In ciuda complexitatii crizei, a cauzelor care au generat-o si a multiplelor ei manifestari, orice criza nu se rezolva decat prin patru moduri: inflatie, deflatie, depreciere si faliment. "Orice criza nu se poate rezolva decat in patru moduri. Deflatia vine prin taieri de salarii sau de pensii. Nu e insa suficienta pentru a scoate economia mondiala din criza daca se intampla peste tot, pentru ca nu are loc redistribuire. Deprecierea e la fel – se depreciaza francul, se incearca deprecierea dolarului si a euro, deci are acelasi efect. Inflatia e generala. Falimentul – aceasta este esenta economiei de piata. Tot salvand tari si banci, am alterat-o. Faci profit, castigi, gresesti, e normal sa pierzi", a declarat Liviu Voinea, directorul GEA.
Bula aurului
Aurul s-a apreciat si el continuu din cauza problemelor mondiale. Daca la inceputul lui 2009 uncia de aur era 900 de dolari, acum se tranzactioneaza la un pret cel putin dublu. Si aici au venit deja avertizari ca ne indreptam catre o "bula a aurului", care s-ar putea sparge curand, potrivit bancii americane Wells Fargo. Inclusiv Nouriel Roubini, "Dr. Doom" – economistul care a prezis criza – spune ca aurul se afla intr-o bula speculativa. "Spamul te protejeaza mai bine impotriva inflatiei decat aurul (...). Aurul este o relicva", spunea ironic Roubini in 2010. El crede ca in economiile dezvoltate inflatia e ultimul lucru la care sa te gandesti, iar datoriile mari si presiunile pe piata muncii si cea imobiliara duc mai degraba la deflatie. Pe de alta parte, el spune ca pretul aurului tot creste din cauza panicii despre o noua recesiune mondiala. "Aurul este un refugiu, nu o solutie", considera si analistul Ilie Serbanescu.
"Guvernul euro" vs excluderea Greciei
Cu o probabilitate de 98% ca Grecia sa intre in incapacitate de plata, cu avertismente dure date de FMI privind nevoia de bani a bancilor si de actiune pentru politicieni, factorii de decizie incep sa caute solutii alternative din ce in ce mai ingenioase. "Criza europeana a datoriilor are potentialul de a fi mai puternica decat Lehman Brothers", afirma miliardarul George Soros acum cateva zile. Dupa ce cancelarul german Angela Merkel si presedintele francez Nicolas Sarkozy au impins lucrurile spre o integrare fiscala tot mai mare in Uniunea Europeana in ceea ce a fost botezat drept "guvernul euro", alte solutii care pareau fanteziste acum ceva vreme prind tot mai mult contur. Nemtii, satui de faptul ca grecii sunt in urma cu reformele promise, sunt gata sa-i scape din brate si sa isi vada singuri de treaba.
