Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Combinatele siderurgice din România au realizat obligaţiile de investiţii tehnologice �i de mediu consfinţite prin Tratatul de Aderare al României la Uniunea European� (UE) �i au obţinut indicatorii de viabilitate impu�i de Comisia European� (CE).
Astfel, siderurgia românească nu va fi obligată de Bruxelles să înapoieze ajutoare de stat de 1,5 miliarde de dolari, operaţiune care practic ar însemna lichidarea din ţara noastră a oricărei urme din această industrie. Acum siderurgia românească mai are de făcut faţă doar scăderii comenzilor odată cu criza mondială.Patronii şi cei 44.000 de angajaţi din siderurgie mai au de trecut un hop: Comisia Europeană a angajat o echipă independentă de consultanţă pentru evaluarea raportului transmis în data de 15 martie de România către Comisia Europeană referitor la anul 2008. "Până în ultima parte a lunii martie şi începutul lunii aprilie, echipa angajată de Comisia Europeană va verifica la faţa locului fiecare combinat în parte", a precizat pentru Jurnalul Naţional Petru Ianc, directorul general al Direcţiei Generale de Politică Industrială şi Competitivitate în Ministerul Economiei. Până în prezent, datele provenite pe cele două căi au fost în concordanţă şi indică faptul că societăţile româneşti nu sunt în pericol să returneze ajutorul de stat.
În 2004, când s-au încheiat negocierile cu UE, cel mai dificil a fost sectorul concurenţei, şi anume siderurgia. Cele 6 combinate, respectiv ArcelorMittal Galaţi, ArcelorMittal Hunedoara, Mechel Târgovişte, Mechel Câmpia Turzii, TMK Reşiţa şi Tenaris Donasid Călăraşi, erau privatizate, iar ajutoarele de stat acordate la privatizare (ştergeri de datorii la buget, garanţii de stat) însumau 1,5 miliarde de dolari. Din aceştia, 1 miliard de dolari îl constituie numai ajutorul acordat pentru ArcelorMittal Galaţi.
MODERNIZARE ŞI MEDIU
"Autorităţile române şi companiile au trebuit să demonstreze că acest ajutor de stat va fi utilizat corespunzător, în cadrul unor programe de restructurare, modernizare în care fiecare companie va avea o contribuţie proprie, pe măsura ajutorului primit", a spus Petru Ianc. Astfel, au fost solicitate planuri individuale în care să se demonstreze că la finele lui 2008 fiecare companie va deveni viabilă, la parametrii companiilor din UE.
Tot prin Tratatul de Aderare, România şi-a asumat închiderea unor capacităţi siderurgice, conform înţelegerilor din cursul negocierilor, şi în plus ţara noastră nu mai trebuia să acorde ajutor de stat în acest sector începând cu 2005.
Ultima raportare, pentru anul 2008, a fost trimisă în 15 martie. "Dacă la finele perioadei de monitorizare companiile nu ating parametrii de viabilitate, se numeşte că ajutorul de stat n-a fost corespunzător utilizat şi companiile vor fi nevoite să-l returnzeze, ceea ce înseamnă, practic, având în vedere situaţia economică actuală, lichidarea", a completat Petru Ianc.
PROFIT PE LINIE
Toate cele 6 combinate siderurgice au avut profit în 2008, conform rezultatelor preliminare, îndeosebi datorită cererii şi preţurilor de excepţie din primele 9 luni ale lui 2008. Cel mai mare profit net a scos ArcelorMittal Galaţi, cu 266 milioane de dolari, urmat la mare distanţă de Tenaris Donasid Călăraşi, cu 45 de milioane de dolari, şi Mechel Târgovişte, cu cele 42 de milioane de dolari ale sale.
Combinatul TMK Reşiţa a raporta un profit net de 23 de milioane de dolari, Mechel Câmpia Turzii de 20 de milioane de dolari, în vreme ce ArcelorMittal Hunedoara a raportat 4,4 milioane de dolari. În acest an, situaţia nu mai este aşa de bună, iar aceste profituri sunt serios ameninţate. "Anul 2009 va fi un adevărat examen pentru siderurgia românească şi globală. De fapt, acest sector, producţia şi consumul de oţel, este cel mai sensibil indicator, modul său de variaţie e asemănător cu cel al PIB-ului (produsul intern brut - n.r.)", a mai spus directorul Ianc.
CONJUNCTURA NE-A SALVAT
Primele trei trimestre ale anului 2008 au fost prielnice atât pentru siderurgia mondială, cât şi cea românească. Trimestrul al patrulea a însemnat o scădere continuă a cererii de oţel şi a preţurilor. Anul trecut, în România s-au produs 5 milioane de tone de oţel lichid, deşi combinatele noastre au capacitatea de a produce 9,1 milioane tone.
Producţia de laminate a fost de 4,8 milioane tone, la o posibilitate de 9,2 milioane tone. Din cele 4,8 milioane tone circa 3,2 milioane tone au fost exportate. În privinţa importului, anul 2008 a fost primul din istoria siderurgiei româneşti când importul a fost mai mare decât exportul, respectiv 3,32 milioane tone. Mai mult, consumul intern al României a fost de 4,79 milioane tone, ceea ce înseamnă că în România contrucţiile s-au bazat în principal pe import.
CERERE ŞI PREŢURI ÎN SCĂDERE
Confruntate cu scăderea cererii, companiile au anunţat că trimit salaraţii acasă pe ture, cu 75% din salariu. ArcelorMittal Galaţi prognozează o producţie de 1,5 milioane tone de oţel în 2009, faţă de cele 4,4 milioane tone de oţel lichid produs în 2007.
Sindicaliştii nu sunt de acord cu trimiterea acasă pe ture şi doresc să primească salariul întreg, plus sporul de vechime şi celelalte bonusuri. "Reprezentanţii Ministerului Economiei i-au întrebat ieri la întâlnirea cu managementul ArcelorMittal de ce n-au efectuat o serie de investiţii pentru Laminorul cu bandă la rece de la Galaţi, pentru că astfel ar fi avut comenzi de tablă exterioară pentru Dacia, unde la momentul actual tabla este adusă din Turcia", ne-a declarat Mircea Scîntei, preşedintele Federaţiei Sindicale a Metaluriştilor - Metarom.
El a mai precizat că, din informaţiile sale, comenzile in cadrul ArcelorMittal Europa se centralizează în Luxemburg, după care se distribuie pe ţări, iar majoritatea merg în Franţa, unde statul a dat mai multe facilităţi sectorului siderurgic, cum ar fi plata de către stat pe 2 ani a şomajului tehnic. Sindicaliştii cer comenzi de stat, iar reprezentanţii ArcelorMittal au anunţat că peste 10 zile vor prezenta mai multe soluţii legale prin care România poate ajuta sectorul. Ministerul Economiei vrea să ajute siderurgia prin parteneriate public-private.
