Pe culmile datoriilor. Guvernul a dat un miliard de euro numai pe dobânzi

Împrumuturile tot mai mari pe care le contractează statul nu sunt doar pentru finanțările necesare economiei și bugetului public, ci și pentru rambursarea datoriilor acumulate anterior. Suntem acum, în 2020, într-o situație asemănătoare perioadei 2012-2015, în care dădeam înapoi, cu rate și dobânzi, împrumutul atras de la FMI și Comisia Europeană în anul de criză 2009, doar că astăzi nu mai avem acea presiune financiară și suntem „pe cont propriu”. Au existat, în acest an, câteva luni în care împrumutul total atras de Guvern abia acoperea datoria de plătit și doar per ansamblul întregului an s-ar putea să ieșim din acest colimator, în condițiile în care sumele de refinanțat se ridică la 10 miliarde de euro. În primele 6 luni, numai cheltuiala cu dobânzi a crescut cu peste 7%, până la echivalentul a 1,8 miliarde de euro, arată statisticile oficiale analizate de Jurnalul.

În luna august, plăţile scadente în contul datoriei publice denominate în valută, directe sau garantate de Ministerul Finanţelor Publice, însumează circa 305 milioane de euro, a anunțat Banca Națională a României (BNR). Aceste plăți se adaugă la totalul de peste un miliard de euro care se acumulase deja în primele 7 luni din 2020. O astfel de situație a mai fost consemnată doar în anii 2013 și 2014, însă pe atunci România avea unele vârfuri de plată pe fondul rambursării datoriei către FMI și CE.

Crește necesarul de finanțare

Observând acest derapaj, Guvernul a fost nevoit să revizuiască necesarul brut de finanțare pe 2020, de la 86,9 miliarde de lei, cât estimase la începutul anului, la 120 de miliarde de lei. Atenție, această revizuire vine înaintea celei de-a doua rectificări bugetare, pe care o așteptăm în august și care cu siguranță va majora necesarul de finanțare. Ceea ce se știe deocamdată este că volumul datoriei de refinanțat este de 47,4 miliarde de lei, echivalentul a 10 miliarde de euro.

Criza ne-a prins pe picior greșit

Aproape toți analiștii economici avertizau, pe când pandemia încă nu exista, că o nouă criză (care ar veni din cauze financiare și de ciclu economic) va prinde România pe picior greșit. Cu deficite tot mai adânci, cu un consum bazat pe importuri în locul producției locale tot mai firave, cu îndatorare tot mai agresivă și cu cheltuirea nesăbuită a banilor publici, România deja se afla în fața unui risc major. Iată că acum, când criza a venit (din motive neașteptate, dar e deja aici), pe lângă dezechilibrele macroeconomice, mai avem și un necesar de finanțare tot mai greu de acoperit. Și toate astea se întâmplă în condițiile în care criza este răspândită pe toată planeta, deci un eventual sprijin extern va fi tot mai dificil de obținut.

Dacă în anii 2012-2015 vârfurile de plată erau datorate rambursărilor către FMI, acum se datorează împrumuturilor angajate prin obligațiuni ajunse la scadență

În fiecare lună, cele mai mari ieșiri de fonduri din rezerva BNR sunt generate de plăţile - rate şi dobânzi - în contul datoriei publice