Vindem tara, cine face spotul

S-ar zice ca nimic nu e mai rau decat advertising-ul care nu vinde.

Cel mai cunoscut caz de pe piata romaneasca s-a intamplat in urma cu vreun an si jumatate, cand o campanie foarte cunoscuta acum - CrisTim - lansa pe piata salamul sasesc. Un produs facut dupa o reteta originala, cu un nume pitoresc si destui bani de marketing. Nu stim cat a costat campania, stim insa ce s-a intamplat in piata: s-a vandut bine. Dar nu numai salamul sasesc al lui CrisTim, ci si alte salamuri sasesti, inventate si aruncate repede pe piata de competitie. Baietii smecheri - si in industria asta sunt destui - si-au facut socoteala ca, daca omul nu mai gaseste "sasescul" original, are sa se multumeasca cu altul, cu acelasi nume, facut de alta companie. Iar CrisTim a fost pus in situatia de a dovedi ca salamul sasesc ii apartine lui si nu sasilor, asa cum pretindea concurent a... Mai multa pierdere de vreme decat profit.

Solutia la aceasta problema a aparut anul acesta, cand firma a lansat pe piata un brand care se poate inregistra la OSIM si in care isi investeste acum banii de marketing. Dincolo de el gasim insa o lectie pentru orice fel de produs, inclusiv o tara: nu promova o calitate pe care o au si altii.

E pierdere de vreme pentru noi ca natiune sa ne dam harnici (coreenii sunt si mai si) ori sa ne laudam cu padurile (in Siberia gasesti mai intinse) sau Litoralul (mai e nevoie de motive de ce nu?...). In schimb nu gasesti in nici un alt loc personaje mai delicios de neserioase, mai incantator de pramatii si mai neasteptat de tepare. Intre Muntii Rodnei si jungla urbana de birou de la Bucuresti, eu as alege-o pe ultima ca motiv pentru care investitorii ar trebui sa se inghesuie in Romania. In trei spoturi TV le-am explica de ce n-au sa se plictiseasca niciodata aici. Iar in al patrulea le-am arata-o pe secretar. LUCIAN MANDRUTA