Jurnalul bursier. Mituri despre investitii (5)

Finalizam astăzi seria noastră privind miturile despre investiţii prezente la nivelul majorităţii investitorilor individuali de pe piaţa noastră de capital.

Mitul 5: Aptitudine (Skill) sau Noroc (Luck)?

Cel mai dificil lucru pe care îl poate întreprinde un investitor, fie el de retail sau instituţional, este autoevaluarea. Acesta este un demers dificil, în general, în orice meserie, dar greu putem identifica un mediu în care acesta este atât de dificil de făcut decât cel investiţional. De ce? Pentru că, spre deosebire de alte domenii, concluziile oricăror studii statistice pot fi modificate în funcţie de ceea ce analizăm: contextul investiţional, strategia de investiţii, relevanţa orizontului de timp investiţional, fluxurile de active administrate etc.

În plus, în investiţii, spre deosebire de alte domenii profesionale din ştiinţele exacte, există mai multe relaţii de cauzalitate ce pot determina rezultatul unei analize. Există patru categorii de informaţii cu care lucrăm la nivel conştient:

•          Informaţiile pe care le cunoaştem şi ştim că le cunoaştem- spre exemplu, situaţiile financiare ale unui emitent de valori mobiliare;
•          Informaţiile pe care nu le cunoaştem şi ştim că nu le cunoaştem- spre exemplu, raportările financiare viitoare ale aceluiaşi emitent de valori mobiliare;
•          Informaţiile pe care le cunoaştem, dar nu ştim că le cunoaştem- spre exemplu, opţiunile strategice ale unei companii pe termen mediu (ce pot fi deduse, să zicem, dintr-o analiză decizională binomial sau din teoria jocurilor);
•          Informaţiile pe care nu le cunoaştem, dar credem că le cunoaştem – spre exemplu, toate  riscurile aferente unei investiţii; această categorie de informaţii este cea mai periculoasă pentru investitori pentru că aceasta este sursa rezultatelor neaşteptate ale activităţii investiţionale, atât în sens negativ, cât şi în sens pozitiv.

De asemenea, ceea ce face autoevaluarea şi mai dificilă în domeniul investiţional este faptul că aceasta se face doar ex-post, în funcţie de randamentele ajustate la risc obţinute. Totuşi, rezultatele ei nu pot fi decât în mod dubitativ transpuse în activitatea investiţională viitoare, din cauza altor factori ce pot influenţa decisiv pieţele financiare în acel orizont de timp. Spre deosebire de alte activităţi care funcţionează în baza unor legităţi semnificativ stabile (mecanicii vor repara sisteme ce funcţioneaza după aceleaşi legi fizice, avocaţii vor pleda în baza aceluiaşi sistem legislativ, medicii vor opera pacienţi cu aceeaşi anatomie), investiţiile viitoare vor fi făcute într-un mediu macroeconomic diferit, în industrii financiare schimbate de noi tehnologii, răspunzând unor alte obiective investiţionale date de demografii diferite.

În final, rezultatul autoevaluării este dat de confortul psihic cu care putem răspunde singuri la întrebarea: rezultatele investiţiei mele s-au datorat priceperii mele sau pur şi simplu altor factori pe care nu i-am avut în vedere în momentul iniţierii acesteia? În investiţii, mai mult decât în multe alte domenii, putem avea dreptate sau putem greşi din motive complet diferite de cele la baza cărora a stat decizia noastră iniţială! Fapt ce, din nefericire, este foarte uşor de ignorat pentru confortul psihic.

Pericolul cel mai mare pe care îl poate întâmpina un investitor de retail este acela de a extrapola rezultatele unei investiţii foarte bune la o aptitudine excelentă pentru activitatea investiţională. Statistic, norocul începătorului nu durează foarte mult, iar concluzia opusă - faptul că rezultatul bun al acelei investiţii s-a datorat unor factori conjuncturali - se poate transforma în rezultate dezastroase pentru capitalul acestora. 

Concluzia: Nu vă supraestimaţi niciodată capacităţile cognitive şi psihologice în ceea ce priveşte activitatea investiţională. Această activitate nu este chiar atât de simplă precum poate părea şi, ca orice altă profesie, presupune mult efort educaţional şi multă experienţă pentru a putea fi exercitată în mod profesionist, cu rezultate satisfăcătoare. Teoria şi practica în domeniul investiţional sunt în permanentă dezvoltare şi se modifică în mod continuu în funcţie de evoluţia mediului financiar global.

În final, în cazul celor mai mulţi investitori de retail, probabil este recomandabilă utilizarea serviciilor unui consultant financiar/administrator de fonduri. Costul de administrare a unui portofoliu este întotdeauna mai mic decât riscul de a încerca să faci ceva pentru care nu ai priceperea necesară.

Cosmin Mizof, CFA, CAIA - ExpertCertinvest