Jurnalul bursier. Riscul şi antidotul său

Ce înseamnă riscul pentru un investitor? Posibilitatea de a pierde bani, adică investiţiile efectuate, să obţină randamente negative. Ce înseamnă riscul pentru pieţele financiare? Din perspectiva teoriei economice, riscul este definit ca posibilitatea ca un activ financiar să obţină un randament fie mai mare, fie mai mic decât media randamentelor sale înregistrate pe termen lung. Ca regulă generală, activele financiare tradiţionale (acţiuni, obligaţiuni) au proprietatea de a se întoarce la medie. În funcţie de orizontul de timp pe care îl analizăm, ele înregistrează un randament mediu anualizat direct proporţional cu riscurile presupuse. În fiecare an, randamentele efectiv realizate sunt fie mai mari, fie mai mici decât această medie. Dar perioadele de performanţă inferioară sau superioară sunt limitate în timp. Mai devreme sau mai târziu, acestea se vor ajusta astfel încât trendul cumulat în timp va converge către media respectivă. Să luăm cu titlu de exemplu evoluţia activelor financiare în ultima decadă din perspectiva celei mai mari pieţe de capital din lume, cea americană, prezentată în tabelul de mai jos. Observăm că în fiecare an au existat câştigători neţi şi pierzători neţi. Dincolo de analiza randamentelor obţinute cumulat pe întreaga perioadă, observăm două aspecte semnificative statistic: (i) alocarea strategică este factorul determinant în managementul portofoliului şi înţelegerea performanţelor acestuia; mai specific, pe termen lung, cele mai bune randamente sunt obţinute de acţiuni; dacă vrei să obţii randamente superioare pe termen lung, nu ai cum să o faci fără a deţine acţiuni; (ii) este un exerciţiu extrem de complicat să alegi în fiecare an activele financiare care vor obţine cel mai bun randament în acea perioadă.

Sursa: https://awealthofcommonsense.com/2019/01/updating-my-favorite-performance-chart-for-2018/

Legenda: Small Cap – Acţiuni companii mici USA; Mid Cap – Acţiuni companii medii USA; Large Cap – Acţiuni companii mari USA (indicele S&P500); REITs – Acţiuni companii imobiliare USA; EM – Acţiuni pieţe emergente (indicele MSCI Emerging Markets); Intl’Stocks – Acţiuni pieţele dezvoltate – ex USA (indicele MSCI EAFE); TIPS – Obligaţiuni de stat USA protejate la inflaţie; Bonds – Obligaţiuni de stat şi corporative USA; Cash – Obligaţiuni de stat cu maturitate 6 luni USA; Comdty – Materii prime

Este foarte greu pentru investitori, mai ales din punct de vedere emoţional, să acţioneze din perspectiva orizontului lung de timp. În funcţie de momentul în care intră în pieţele financiare, pot experimenta volatilităţi ale activelor deţinute, adică mişcări în sus sau în jos, care îi pot devia de la aceasta. Cum se pot proteja? Prin diversificarea portofoliului, adică formarea unui portofoliu care deţine mai multe active financiare diferite, în proporţii ponderate în funcţie de cum crede investitorul că activele financiare deţinute vor evolua pe orizontul de timp avut în vedere. Cum funcţionează diversificarea în practică? Cu titlu de exemplu, putem observa în tabelul de mai jos cum ar fi evoluat, în aceeaşi perioadă, un portofoliu sintetic format din toate activele financiare prezentate, alocat în părţi egale, denumit “EW”.

Concluzionăm că diversificarea elimină cea mai mare parte a riscului presupus de fiecare dintre activele financiare componente, având o evoluţie relativ constantă comparativ cu fiecare dintre componentele sale. Portofoliul diversificat nu este în niciun an cea mai bună sau cea mai slabă alegere. Nu va înregistra nici performanţe stelare, dar nici performanţe dezastruoase, o evoluţie poate lipsită de adrenalină. Dar constanţa randamentelor obţinute este cel mai bun remediu pentru şocurile emoţionale potenţiale presupuse de evoluţia portofoliului, din perspectiva Certinvest, deşi poate părea un concept nefolositor în fiecare an. Diversificarea este cel mai bun instrument de management al riscului pentru portofoliile investitorilor pe termen lung.

Echipa Certinvest – adaptat parţial din blogul A Wealth of Common Sense