Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce anume din modul în care se distrează tinerii zilelor noastre nu se potriveşte cu accepţiunea ta despre distracţie?
Am imaginat formatul emisiunii "Distracţia pe vremea mea” şi din acest motiv: nu ştiu cum se distrează tinerii în zilele noastre. Nu cred că nu se distrează, dar nu particip eu la distracţiile lor, iar fiul meu e mult prea mic pentru a mă ajuta să-mi fac o idee. În loc să vin cu pilde înţelepte şi bătrâneşti, am chemat mai multe generaţii la un pahar de vorbă. Dacă mă întrebi ce n-aş vrea să dispară din "distracţia tinerilor”, îmi este simplu să răspund: dansul.
Distracţia pe vremea ta avea şi extreme de care ai ştiut să te fereşti?
Sigur că au existat extreme. Bunicii noştri au trăit vremuri în care existau distracţii extreme de care trebuiau să se ferească. Părinţii mei au încercat să mă ferească de partea extremă a distracţiei nuanţând interdicţiile. Ştiau că tentaţia fructului oprit e mare şi se potriveşte caracterului meu.
Ce amintiri îţi evocă formularea "distracţie de pomină”?
Râs, flirt, dans, îmbrăţişări, săruturi, inimi frânte, consolări copilăreşti, situaţii hilare, teribilisme, dialoguri amuzante, schimb de replici cu multe tăişuri, dans, îmbrăţişări...
În emisiunea "Distracţia pe vremea mea” de la Antena 2 încerci să prezinţi personaje publice într-o altă lumină, mai caldă, mai personală, diferită de cea cu care suntem obişnuiţi. Ai avut parte de vreun invitat care te-a surprins cu adevărat, pe care l-ai descoperit la rândul tău cu alţi ochi?
Da, dar n-o să vă vină să credeţi de unde au venit cele mai mari surprize. Sau poate bănuiţi. De la invitaţi pe care nu-i cunoşteam. Nu din zona oamenilor politici, ei m-au surprins mai puţin pentru că
îi întâlnisem de mai multe ori şi cumva intuiam cât, ce şi în ce modalitate o să dezvaluie în emisiune. Am fost surprinsă plăcut de câteva ori de domnişoarele cu statut de "pisi”. E uzual să prezinţi în zilele noastre unele invitate cu formula: cunoscută drept "blonda lui x-ulică” sau "amanta lui y-ulică”. Pentru asta sunt cunoscute ele. Nu ştiam că respectivele au atâta farmec, umor sau că pot susţine o discuţie.
În emisiunea pe care o realizezi, Edmond Tălmăcean s-a dezlănţuit la propriu şi demonstraţia sa de dans s-a transformat într-un moment extrem de mediatizat şi de discutat. Ce părere ai despre ceea ce s-a petrecut în mass-media dupa acel show?
Suntem nişte ipocriţi. Eu o să recunosc că în momentul în care am terminat înregistrarea cu Edmond Tălmăcean am zis: "Am dat lovitura!” Ştiam că se va vorbi şi m-am bucurat. Ştiam că lumea se va uita şi m-am bucurat. Apoi, am fost un pic dezamagită şi oarecum surprinsă. Nu bănuiam cum se va vorbi. Cât au ajuns românii de mincinoşi şi ipocriţi. Oameni care au venit la mine în emisiune şi au dansat s-au arătat ofuscaţi de prestaţia lui Edmond Tălmăcean. Unii jurnalişti de la ştiri s-au prefăcut că uită că e o emisiune cu specific şi s-au arătat indignaţi. Timp de zece zile nu s-a mai vorbit despre Columbeni, Oana Zăvoranu şi Pepe, ci despre emisiunea mea şi Edmond Tălmăcean. Bravo nouă! Ştiu că telespectatorii au cernut adevărul din toată nebunia de presă. Mulţumesc. Sunt celebră… Uitaţi-vă la emisiunea mea, merită! Pe Antena 2, sâmbătă de la ora 19:30 şi duminică, în reluare, de la 12:40.
Ai un băieţel. Îţi poţi închipui modul în care te vei comporta în momentul în care va sosi timpul să dea piept cu distracţia?
Mă educ de pe acum. Nici măcar eu, ziarista mult prea obişnuită cu surprizele şi răsturnările de situaţie nu-mi pot închipui totul şi nu ştiu cum o să reacţionez…
Înţeleg că înainte de a-l aduce pe lume pe Radu, îţi doreai foarte mult o fetiţă. Este planificată undeva în viitorul apropiat?
Nu-mi doream foarte mult o fetiţă. Dacă mă întreba cineva ce vreau să am, o fată sau un băiat, spuneam că viaţa mea ar fi mai uşoară ca mamă de fată, pentru că mi-ar fi mai uşor să o îndrum prin viaţă. Nimic mai fals. După ce am realizat cu adevărat că voi fi mamă, mi-am dorit un copil sănătos. Ştiu că am evitat răspunsul la întrebare.
Liceul de Matematică Fizică, Facultatea de Ştiinţe politice, Facultatea de Jurnalistică, Management, presă scrisă, Corespondent al Antenei 1 la Cluj, realizatoare şi prezentatoare de emisiuni... interesantă traiectorie. Reuşeşti să te surprinzi cu alegerile pe care le faci în viaţă?
Dumnezeu reuşeşte să mă surprindă, întotdeauna, cu soluţiile pe care le oferă rugilor mele. Eu nu sunt prea surprinzătoare. Intrasem la liceul de mate fizică pe vremea lui Ceauşescu. În clasa a zecea, adică după decembrie '89, mi-am dorit să devin jurnalist. Am început Facultatea de Jurnalistică şi am devenit reporter acreditat la Parlament şi la Guvern. M-am gândit că am nevoie de cunoştinţe economice (dar nu mă vedeam studiind Finanţe-bănci, aşa că m-am dus la secţia de management). Apoi, că am nevoie de cunoştinţe de analist politic pentru a scrie despre politicieni. Tradiţionalist, nu? Am pornit de jos, pentru a ajunge sus. Presă scrisă, pentru că în ’93 nu abunda România de televiziuni şi nici nu înţelegeam noi românii cum e cu presa audiovizualului. Apoi televiziune. Întâi reporter pe teren, apoi corespondent, apoi realizator de emisiuni. Aproape desuet. Surpriză? Trecerea de la ştiri la divertisment. Există şi aici nuanţe. În emisiunea mea de divertisment aţi văzut şi veţi vedea politicieni într-o altă prezentare. În trecut, în reportajele mele vedeaţi oameni politici, medici, profesori sau artişti într-o prezentare uşor aparte. Îmi place să surprind lumea dintr-un unghi diferit.
Declarai într-un interviu că eşti genul de persoană care spune adevărul în faţă. Dar şi că fiecare are adevărul său. Ai regretat vreodată că ai spus un adevăr?
Sigur că da. Mai ales pentru modul în care l-am spus. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că nu sunt deţinătoarea adevărului absolut şi că nu este o calitate să mânuieşti cuvintele tăios şi cu răutate.
