Jobul în care greşelile nu se iartă

Relaţiile publice sau PR-ul reprezintă o meserie apărută de curând în România şi are un mare potenţial de dezvoltare.

Specialistul în relaţii publice a fost inclus în nomenclatorul ocupaţiilor cu doar câţiva ani în urmă. PR-ul (prin care se înţeleg atât relaţiile publice, cât şi persoana specializată în acest domeniu) este, ne spune Mihaela Apetrei, Senior Manager la firma Headline, "relaţia cu presa, comunicarea cu partenerii, furnizorii şi clienţii, comunicarea internă şi comunicarea cu societatea". "Multă vreme, prin PR s-a înţeles numai «relaţii cu publicul» şi mai sunt unii care au încă această perspectivă. În multe situaţii, activitatea de relaţii publice se suprapune, se completează sau se intersectează cu activităţile de marketing, de publicitate, de customer service, de HR sau chiar de vânzări", afirmă Mihaela Apetrei.

FĂRĂ IMPROVIZAŢII. PR-ul este o meserie că oricare alta, crede Mihaela Apetrei, şi, pe lângă talent, este nevoie de determinare, concentrarea pe obţinerea rezultatelor şi muncă susţinută. Un specialist în relaţii publice trebuie "să-şi ia treaba în serios şi să priceapă că şi asta este o meserie pentru care trebuie să te pregăteşti; nu merge cu «lasă, că mă descurc eu să zic acolo, două vorbe». Alea două vorbe pot să te scufunde definitiv. În comunicare, greşelile nu prea pot fi considerate «mici» sau «mari». Când spui ceva şi apare pe prima pagină într-un ziar, când dai «send» unui e-mail către un client sau când comunici intern o decizie, nu prea ai timp şi loc de improvizaţii", susţine Mihaela Apetrei.

PIAŢĂ. Chiar dacă piaţa de PR este la început, potenţialul acesteia este mare, susţine specialista. În prezent, în România, există peste 10 agenţii mari de PR, pe lângă sutele de firme care fac cărţi de vizită sau organizează nunţi şi botezuri, considerându-se în rândul agenţiilor de relaţii publice. Clienţii unei agenţii de PR apreciază mai ales sentimentul de siguranţă, pentru că un PR lucrează cu date confidenţiale, şi vizibilitatea publică pe care o obţin în acest fel.

NEPOATE. "Îmi amintesc cu amuzament de momentele în care schema de experţi PR de pe la ministere era umplută, prin anii 1990, cu tot felul de nepoate drăguţe care nu-şi găsiseră loc prin altă parte. Din nefericire, chiar şi astăzi mai există, izolat, această problemă; am întâlnit-o recent, într-o instituţie de stat, în care persoana desemnată cu relaţiile publice habar nu avea despre regulile elementare ale unui comunicat de presă, dar era convinsă că face «un alt fel de PR, mai de calitate»...", povesteşte Mihaela Apetrei.