Piaţa muncii pune presiune pe patroni în Vest şi pe angajaţi în Est

România arată ca o ţară ruptă în două. Într-o parte sunt locuri de muncă, dar nu se mai găsesc muncitori, iar în cealaltă parte nu sunt locuri de muncă şi sunt mulţi şomeri. Suprapuse peste această realitate, care este strâns legată de lipsa infrastructurii, promisiunile Guvernului că inovaţia sa fiscală de a muta toate contribuţiile sociale în sarcina angajatului va aduce doar bine sunt sortite eşecului, cu siguranţă, în judeţele sărace ale ţării. În mai bine de jumătate din judeţe vorbim despre un sector privat firav şi de o forţă de muncă excedentară. În aceste condiţii, fără o presiune venită dinspre piaţa forţei de muncă, patronii de aici nu vor fi absolut deloc forţaţi să transfere contribuţiile sociale în salariile angajaţilor pentru a nu-i pierde.

Practic, în cea mai mare parte a ţării, totul va ţine, mai degrabă, de mărinimia patronilor, în condiţiile în care numărul persoanelor care îngroaşă rândurile şomerilor este suficient de mare. Chiar dacă în acest an numărul salariaţilor ajunsese la circa 5,56 milioane în septembrie, marcându-se o creştere cu aproximativ 340.000 a acestora, comparativ cu sfârşitul anului trecut, majoritatea noilor locuri de muncă au fost create în Transilvania şi zona Bucureşti-Ilfov. De exemplu, în Botoşani numărul angajaţilor scăzuse de la aproape 58.000, la sfârşitul lui 2016, la 55.697 în iulie 2017. Cam la fel stau lucrurile şi în Vaslui, unde numărul salariaţilor activi scăzuse de la 55.500 la 54.483, la sfârşitul lunii august.

Pondere mare a bugetarilor

La sfârşitul lunii septembrie a acestui an, România avea circa 5,56 milioane de salariaţi, din care aproximativ 1,2 milioane reveneau sectorului bugetar (aproape 22%), iar restul sectorului privat (78%). Aceeaşi statistică ne arată că sectorul privat este slab reprezentat, ceea ce face ca ponderea sectorului public, în totalul angajaţilor, să depăşească media naţională în 28 din judeţe. Pe această listă se regăsesc judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Teleorman, Bacău, Vaslui, Botoşani, Suceava, Giurgiu, Covasna, Harghita etc. Ponderea mare a angajaţilor în sectorul bugetar într-un judeţ merge însă mână în mână cu un şomaj peste media naţională în aceste judeţe.

Peste medie la rata şomajului

Tot la sfârşitul lunii septembrie, în România erau înregistraţi oficial 382.000 de şomeri, în creştere comparativ cu luna precedentă când figurau în evidenţe aproximativ 366.000. La nivel naţional, rata şomajului a fost, în septembrie, de 4,1%, dar 17 judeţe săreau de acest procent. Ca număr de şomeri, primele 10 locuri erau ocupate de judeţele Dolj (23.681), Buzău (17.959), Galaţi (17.700), Teleorman (16.204), Vaslui (14.768), Iaşi (12.583), Olt (11.659), Suceava (11.549), Dâmboviţa (10.435), Bacău (13.120).

Atuurile pentru sărăcie

Cel puţin în judeţele care figurează concomitent pe cele două liste, angajaţii de la privat au toate motivele să fie sceptici că salariile lor nu vor scădea de la 1 ianuarie. După principiul „nu accepţi, poţi să pleci, că la uşă aşteaptă alţii”, mulţi dintre aceştia vor fi forţaţi să accepte micşorările salariale, pentru a nu-şi pierde locul de muncă. Patronii vor folosi cu succes această politică a şantajului, mai ales în cazul locurilor de muncă unde nu este necesar personal cu înaltă calificare sau în cazul persoanelor aflate în pragul pensionării.

Aproximativ patru milioane de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani nu au, nu caută un loc de muncă și nici nu desfășoară o activitate pe cont propriu, conform Raportului BNR asupra inflației prezentat la sfârşitul săptămânii trecute de guvernatorul Mugur Isărescu.

La nivelul anului trecut, 31% dintre companiile antreprenoriale din România activau în Transilvania, potrivit unui studiu recent, iar în primii 100 de angajatori niciunul nu era din zona Moldovei. Topul angajatorilor era dominat de industria auto şi a componentelor auto, aceasta fiind cel mai mare angajator în nouă judeţe din centrul şi vestul ţării. În judeţele din Moldova continuă să domine industria lohnului, caracterizată printr-un grad scăzut de prelucrare, o forţă de muncă fără mare calificare şi salarii mici.

La sfârşitul anului trecut, în Top 100 de angajatori figurau 14 companii din industria auto şi a componentelor auto, dar niciunul din aceştia nu-şi desfăşura activitatea în Moldova. Apropierea de Occident şi o infrastructură mai bună au facilitat instalarea acestor companii preponderent în vestul ţării şi cu mici excepţii în centru