Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dincolo de pornirea câtorva proiecte-pilot, învăţământul dual nu rezolvă problema forţei de muncă în România. Cel mai bun exemplu este sectorul Construcţii, care nu poate intra în sistemul dual, cu actuala formă a legislaţiei, deşi firmele din țară sunt acum în mare criză de angajaţi. Dacă statul român nu găseşte metode de finanţare parţială a formării profesionale pentru Construcţii, firmele merg în pierdere, atunci când vor să intre în acest program educaţional.
Patronatele din Construcţii atrag atenţia că din luna octombrie vor începe lucrări importante, iar în România mai este nevoie în prezent de peste 200.000 de muncitori pentru acest sector. Teoretic, firmele de construcții ar putea să participe la programele Ministerului Educaţiei, de învăţământ dual, pentru a-şi forma forţa de muncă încă de pe băncile şcolii. Practic, însă, ar trebui să achite costurile pregătirii profesionale a elevilor, fără posibilitatea de a-şi recupera investiţiile şi fără nicio garanţie că beneficiarii de formare profesională vor rămâne să lucreze în firme sau măcar în acest sector de activitate. „La noi, dacă-i înveţi, pleacă. Eu am experienţa personală din domeniul producţiei. Am investit sute de mii de euro pentru a participa la acest program de învăţământ dual, timp de trei ani. Satisfacţia este teribilă, să vezi elevi şi dascăli dornici să participe la acest program. Suntem foarte încântaţi pentru partea socială, dar, ca administrator de firmă, investiţia nu a fost rentabilă. Nu am reuşit să recuperez banii investiţi şi niciun constructor nu poate reuşi, în actuala formă a legii învăţământului dual. Cât timp statul nu ne ajută, nu ne putem permite să susţinem acest învăţământ dual”, a declarat, pentru Jurnalul Naţional, Tiberiu Andrioaiei, secretar general al Patronatului Societăţilor din Construcţii (PSC).
Cum se descurcă firmele străine
În problematica învăţământului dual s-au promovat câteva exemple de bune practici, din industrii care au reuşit să atragă elevii, dar sistemul este bun numai pentru firme care reuşesc să îşi acopere investiţia în doi ani. Pot fi incluse în învăţământul dual doar acele companii care au garanţia că fiecare copil educat în aceast sistem reuşeşte să întoarcă investitorului un câştig, prin perioada de practică şi prin posibilităţile de angajare, în timpul studiilor. „O altă problemă este că aceşti producători educă la un nivel foarte limitat, nu educă pentru toată industria. Mai mult, firmele care vin din alte ţări îi selecează pe cei mai buni, îi angajează, iar de la noi absorb angajaţi pentru ţările din care provin, deci nu rezolvă problema pe termen lung din România. Nu se vede decât un rezultat imediat”, mai spune secretarul general al PSC.
Tinerii preferă ajutorul de şomaj
Firmele nu mai apucă să-i angajeze pe cei pe care-i formează, pentru că imediat după ce termină şcoala, ei se pot duce să ceară şomaj. „Legea învăţământului dual, aşa cum este acum, nu este făcută pentru sectorul construcţiilor. Mai sunt şi probleme legate de mentalitate şi de acordarea ajutoarelor sociale. Avem un exemplu recent, la unul dintre colegii noştri care s-a angajat că se implică în învăţământul dual. Cu mare greutate a reuşit să strângă 25 de copii, dintr-o şcoală de lângă Sibu. Le-a dat burse, le-a asigurat o masă caldă pe zi, dar din 25 au terminat 12. Din 12 s-au angajat doi, pentru că restul au preferat să ia ajutor de şomaj. Nu-i interesează nici măcar contractul pe care-l semnează şi consecinţele nerespectării lui. Propunerea noastră pentru guvern este să nu mai acorde ajutor de şomaj, ci doar indemnizaţii de primă angajare, ca să încurajeze angajarea. Dacă nu se înscriu la şomaj, mulţi pleacă în străinătate”, a explicat, pentru Jurnalul Naţional, Adriana Iftime, director general al federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii (FPSC).
Dacă este învăţământ dual, atunci trebuie să se implice şi statul şi mediul privat. Experienţa de până acum a arătat că nu putem avea rezultate, atât timp cât există ofertă mai bună din partea firmelor străine, atât ca salarizare, cât şi ca nivel de trai. Adriana Iftime, director general FPSC
Patronatele din Construcţii au înfiinţat un program prin care să poată forma personalul calificat de care au nevoie, prin Casa de meserii a constructorilor, dar aşteaptă o reacţie de la autorităţi, pentru că nu pot investi în educaţia muncitorilor fără să-şi poată recupera aceste investiţii.
Calculele patronatelor din Construcţii pornesc de la lucrările licitate până în acest moment şi contractele deja semnate pentru lucrările de construcţii. Astfel s-a ajuns la concluzia că mai este nevoie de cel puţin 200.000 de angajaţi, după ce s-a făcut comparaţia cu anul 2008, când era aproximativ acelaşi volum al lucrărilor. În acest moment, în România lucrează în Construcţii mai puţin de 400.000 de oameni, iar în anul 2008 erau peste 650.000. În plus, este și problema muncii la negru. “Mulţi pleacă de la o firmă care le oferă un salariu de 2.000 de lei pe cartea de muncă şi se duc la cineva care le dă 2.500 de lei în mână, fără să-i intereseze că nu vor avea pensie sau că nu au asigurări medicale”, spune șeful Patronatelor din Construcţii.
