x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta... Liviu Papadima!

0
Autor: Roxana Vintila 10 Iun 2009 - 00:00
Astăzi e ziua ta... Liviu Papadima! Desen de Romeo Răileanu/


Profesor doctor Liviu Papadima, decanul Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti, împlineşte mâine 52 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".



"În adolescenţă m-au pasionat în egală măsură literatura - cititul şi scrisul - şi matematica. Am ajuns, inevitabil, la un punct de răscruce, în care a trebuit să aleg. În clasa a IX-a m-am calificat la Olimpiadă la faza pe Bucureşti deopotrivă la română şi la matematică. Din păcate, poate şi fiindcă asemenea situaţii erau rare, probele erau programate în aceeaşi zi, la aceeaşi oră.

Am ales literatura. Cred că au contat şi faptul că fratele meu, mai mare cu patru ani, optase deja de mai multă vreme pentru matematică, şi atmosfera din casă, cu toţi pereţii înveliţi în cărţi - biblioteca tatălui meu, care ar fi împlinit anul acesta, tot în iunie, 100 de ani.

Am urmat, din clasa a X-a, secţia umană la Liceul "I.L. Caragiale" din Bucureşti - o direcţie de studii urgisită, cum a rămas, din nefericire, şi azi. Am avut însă parte de o clasă cu colegi minunaţi, între care Adina Kenereş, Oana Rotaru, Florin Lupescu, Emanuel Bulgăr şi mulţi alţii.

Pentru facultate am învăţat cu disperare, a fost probabil perioada de muncă cea mai intensă din viaţa mea, după cele în medie şase ore de şcoală zilnic învăţam încă alte opt-zece... În primăvară eram deja istovit, făceam alergie numai privind o carte.

M-am hotărât să opresc complet pregătirea pentru bac şi pentru admitere, să las lucrurile să se aşeze. A fost o decizie bună, deşi i-a speriat pe ai mei îngrozitor. Am intrat al doilea la facultate şi aşa am şi terminat - surclasat în permanenţă de colega şi prietena mea Rodica Zafiu.

Am avut parte, din 1981, de experienţa dură a navetismului - Rodica, cu media 10.00, a ales din cutremurătoarea listă de posturi scoase la repartiţie comuna Ciorogârla, fiind cea mai apropiată de casă, eu, pe poziţia a doua, am preferat Breaza faţă de Bolintinul din Vale, fiindcă cineva mi-a zis că e mai bine să faci naveta cu trenul decât cu autobuzul.

Am fost în studenţie foarte ataşat de facultate - pentru mine şi pentru alţi colegi - o oază de libertate a spiritului, în nebunia şi în meschinăria din jur. Visul meu a fost să revin aici, dar asta s-a putut întâmpla abia târziu, în 1988 - tot împreună cu Rodica Zafiu! - după ce ani buni nu mai fusese angajat nici un tânăr asistent.

Îmi place munca de profesor, pentru că eşti în permanenţă în contact cu oameni tineri, nu numai biologic, ci şi sufleteşte şi intelectual - ba chiar, cum zicea un prieten de la Universitatea din Amsterdam, şi el cam de aceeaşi vârstă cu mine, parcă din an în an mai tineri! Munca de birou, cu program fix, mă îngrozeşte. Din păcate, de cinci ani, de când sunt decan al Facultăţii de Litere la Universitatea din Bucureşti sunt nevoit să-i fac faţă, cu eforturi uneori extenuante.

Mi-aş dori ca universităţile cu forţă şi cu prestigiu din România, cum este cea din care fac parte, să fie realmente sprijinite pentru a intra în elita internaţională a învăţământului şi a cercetării. Dar pentru asta lipseşte complet voinţa politică a celor cu drept de decizie. Dacă în România actuala criză afectează o sumedenie de oameni şi de instituţii, pot spune, fără ezitare, că marile universităţi din România sunt, de decenii, în criză perpetuă.

Anul acesta, situaţia a atins cote explozive. Dar cui îi pasă?"
Citeşte mai multe despre:   calendar

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de