x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar Acum 100 de ani. În temniţa Sătmarului

Acum 100 de ani. În temniţa Sătmarului

de Tudor Cires    |    20 Mai 2013   •   00:01
Acum 100 de ani. În temniţa Sătmarului

“Românul” din Arad primeşte din partea părintelui dr. Vasile Lucaciu, de la aces tom de o însufleţire simbolică pentru un neam în luptă, următoarea scrisoare de o elocvenţă uluitoare:

“Sătmar, 9 mai,
Onorată Redacţiune!
În sfârşit ni s-a permis să-i vedem pe iubiţii noştri martiri din temniţele Sătmarului. Ieri m-am prezenta la judecătorul de instrucţie, dr. N. Morval, care mi-a dat permisiunea ca, în prezenţa sergentului păzitorilor, să pot vorbi cu sfinţia sa, Gh. Mureşan, bravul preot român din Moftinul Mic…”

Martirii Bisericii Greco-Catolice

Scrisoarea continuă astfel: “Ca să poţi judeca starea sufletească a unui om în situaţii anormale sau extraordinare, trebuie să cunoşti temperamentul, psihologia individului. Părintele Mureşan este blândeţea întrupară. Preot adevărat, moravuri nepătate, român de convingeri serioase, sfătuitor şi povăţuitor bun al poporului. Dar în acţiunile mai mari, publice, cel mai modest, cel mai inofensiv, fără vorbă în adunări, omul faptelor în cadrul chemării sale de preot român. Sunt alţii, preoţi sau mireni, mai înfocaţi, mai îndrăzneţi, mai ageri sau chiar aspri la vorbe şi mai curajoşi în luptă - şi soarta martiriului a căzut asupra celui mai blând şi mai inofensiv dintre toţi”.

Suferinţele părintelui Mureşan

Despre starea celui întemniţat, părintele Lucaciu scrie: “Părintele Mureşan suferă nespus de mult şi de geu. În conştiinţa lui predomină sentimentul de absolută nevinovăţie a lui şi a credincioşilor lui enoriaşi. De aceea nu se poate împăca sufletul nobil şi curat cu barbarismul şi tirania ce-l apasă. Inima lui simţitoare e preocupată de biserică, de şcoala lui, de soarta iubiţilor săi poporeni. Îl chinuieşte falsitatea şi răutatea omenească, perversitatea fără margini, cum de cutează om ­ el crede că are de a face cu oameni normali! – a perverti, a răstălmăci fapte şi vorbe. Nu se poate împăca cu gândul că gestul lui preoţesc de binecuvânraee de la sfârşitul sfintei liturghii se explică ca semn sau signal dat credincioşilor ca să-l înhaţe pe cei ce au năvălit în biserică cu infamul Iaczkovics, şi să-i izgonească din sanctuarul bisericii româneşti. (...)”

168.000 coroane cauţiune

Dar încă n-ar fi nici acestea de nepurtat! “(...) Procuratura regească din Sătmar, după ce a terminat cercetarea informativă, cere sume uriaşe pentru eliberarea lor. Anume de la preot cere o cauţiune de 100.000 coroane, iar de la cei 14 ţărani, cere suma de 68.000 coroane. Mă rog, să nu greşiţi cumva – din sentiment de surpriză şi indignare să nu greşiţi cu scrierea cifrelor: 100.000 pentru preotul Mureşan, 68.000 pentru cei 14 ţărani bravi din Motftinul Mic. Suma totală: 168.000 coroane. Nu vi se pare ceva straniu, ceva nemaipomenit?! Unde suntem? În Europa civilizată sau în stepele Asiei barbare? Aceşti nefericiţi cu voia şi cu de-a sila provoacă valurile revoltei (...)”

Din “Dimineaţa”, 20 mai 1913; texte selectate de Tudor Cireş

×