Astăzi e ziua ta: acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici

Acad. Constantin Balaceanu-Stolnici implineste astazi 89 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!"

"In ciuda vicisitudinilor istoriei si a rautatii umane de care m-am izbit, viata mea a fost o viata fericita..."
"De cand am trecut de varsta de 80 de ani, acum noua ani de zile m-am considerat un privilegiat al soartei deoarece depasisem deja atunci durata medie de viata de la noi din vremurile acestea. De atunci am considerat fiecare zi, saptamana sau an ce au urmat drept un dar de la Dumnezeu pentru care ii multumesc.

Am avut astfel prilejul sa parcurg un lung traseu prin istoria noastra, traseu ce acopera aproape un veac in care am trecut printr-un regim democratic, trei dictaturi si un regim de tranzitie care pare a nu se mai termina. Am avut astfel o viata framantata plina de evenimente si bune si rele, o viata extrem de interesanta care evident ar fi fost mult mai fericita daca nu se abatea asupra noastra urgia regimului comunist care ne-a strivit venind de la rasarit dar cu ingaduinta cinica a celor mari din apus.

Gratie celor invatate de la parintii mei am reusit sa inving majoritatea greutatilor deoarece am fost obisnuit sa duc o viata cumpatata, ordonata fara excese sau derapaje spre zone extreme si centrata de munca. De mic tata mi-a spus ca nu trebuie sa ma bazez pe averea noastra, caci este probabil sa vie vremuri in care aceasta nu va mai fi, ci pe propriile mele puteri dar si pe o profesiune pe care sa o exercit cu seriozitate si competenta.

De cand am amintiri am vrut sa fac medicina, si nici o data nu mi-am propus o alta profesiune desi in familia mea erau juristi, diplomati si ingineri. Am avut norocul sa am profesori mari si colegi de calitate, am avut vointa sa muncesc darz si cu toate conditiile care nu au fost totdeauna bune am reusit sa devin un neuropsihiatru si un geriatru care s-a impus in lumea medicala de la noi si de afara. Nu a fost usor, dar am avut mari satisfactii Miile de bolnavi pe care i-am vindecat si sutele de pacienti pe care i-am salvat de la moarte sunt o recompensa extraordinara De asemenea si faptul de a fi creat geriatria ca specialitate medicala in Romania (nu ca un domeniu al medicinii) este una din marile mele satisfactii. Existenta unei retele de geriatri, de spitale de geriatrie si de cabinete de specialitate este un dar pe care l-am put face batranilor atat de greu incercati din tara noastra.

Medicina, si mai ales neurologia, are o dimensiune teoretica stiintifica fascinanta dincolo de aspectele ei pragmatice. De aceea inca de la zorile carierei mele, sub indrumarea maestrilor mei, carora le sunt recunoscator, m-am angajat si intr-o interesanta activitate stiintifica. Intamplarea a facut sa ma angajez pe un drum nou acela al interpretarii functiilor sistemului nervos cu ajutorul matematicilor in contextul ciberneticii si al teoriei generale a sistemelor. Sutele de lucrari publicate volumele editate comunicarile facute au adus clarificari noi privind creierul uman, al functiilor neurobiologice si neuropsihice. Participarea mea la zeci de congrese din care pe multe le-am prezidat, toata aceasta activitate mi-a adus multe, foarte multe satisfactii personale si o consacrare care a culminat cu intrarea mea in Academia Romana.

Acum la batranete nu am abandonat activitatea mea stiintifica pe care o continuu in domeniul antropologiei alaturi de colaboratorii din Institutul Francisc Rainer de Antropologie al Academiei Romane al carui director onorific sunt. Cred ca unul din mijloacele de ati asigura o batranese lunga si frumoasa este sa fi mereu activ.

Una din dorintele mele a fost sa fiu dascal. Am inceput inca din studentie ca preparator si asistent, dar din motive politice nu mi-a fost dat sa am in perioada comunista nici o a activitate didactica. De abia dupa 1990 am reusit sa reintru in aceasta activitate in cadrul Universitatii Ecologice din Bucuresti unde predau si acum trei cursuri de neuropsihologie, genetica si antropologie. Este o mare satisfactie sa vad ca am pregatit 22 de serii de studenti, de asemenea am placerea sa conduc doctoranzi si postdoctoranzi. Posibilitatea de a transmite altora ceea ce stii este un lucru extraordinar. Pot sa plec satisfacut din aceasta lume.

Gratie educatiei primite acasa am avut si o deschidere spre orizonturile culturii. Cred ca nici un om ,oricat de performant ar fi nu este complet daca nu dispune si de o dimensiune culturala. Nu este neaparat nevoie sa fie creator de cultura dar este bine, chiar foarte bine, sa fie un consumator de cultura sub toate aspectele ei. Nu trebuie sa uitam ca ceea ce defineste specia noastra este in special latura ei culturala. Din pacate, am tristetea sa constat ca traim intr-o epoca in care cultura este neglijata, marginalizata si inlocuita de o kitschizare nefasta sustinuta de societatea de consumatie si sprijinita de autoritati, ceea ce va duce la o degradare a societatii noastre. Aceasta lipsa de cultura, a dus la ruinarea printre altele a reperelor morale.

Asist cu mahnire la coruptia care s-a intins ca o pecingine peste tot si printre altele si la teribila dezvoltare a consumului de droguri care a devenit o amenintare pentru generatiile tinere. Nici autoritatile nici societatea civila nu sunt suficient de motivate pentru a combate acest flagel. De aceea am infiintat ti conduc o fundatie (CIADO) care lupta cu toate puterile de care dispune pentru a combate acest flagel. Este probabil ultima mea contributie la viata cetatii. Cred ca orice om de buna credinta trebuie sa nu stea nepasator fata de problemele sociale. Solidaritatea umana trebuie sa fie privita ca un imperativ pentru comportamentul omului modern nu ca o simpla notiune de sociologie.

Privind in jurul meu, cred ca unul din aspectele care intuneca optimismul meu fata de viitorul societatii romanestii, este diluarea orientarilor spirituale si amplificare secularizarii fie din convingere fie din teribilism care merge uneori pana la blasfemie. Viata spirituala este esentiala pentru conditia umana. Ea a stat la baza dezvoltarii istorice a popoarelor lumii si a poporului roman. Cred ca este una din solutiile majore pentru a iesi din criza noastra in care aviditatea de bani si de putere, si lipsa d considerare fata de normele etice si juridice sunt caracteristicile esentiale. Este si solutia pentru ingrijoratoarea destramare a conceptului de familie care a stat din Paleolitic pana astazi la baza vietii sociale a lui Homo sapiens sapiens. Personal am fost totdeauna un om credincios ceea ce m-a ajutat foarte mult in viata oricat de paradoxal ar parea pentru un om al stiintelor exacte. Fac parte insa dintre aceia care considera ca intre religie si stiinta nu exista contradictii ci doar o complementaritate.

Privind in trecut pot spune ca in ciuda vicisitudinilor istoriei, si a rautatii umane de care m-am izbit, viata mea a fost o viata fericita, frumoasa, extrem de interesanta si deseori utila Am avut noroc de parinti exceptionali si de o sotie admirabila fara de care desigur lucrurile nu ar fi fost atat de frumoase. Sper sa ajung la aceleasi concluzii la anul, daca voi reusi sa ajung la varsta de 90 de ani."