Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În tinereţe, Adela Mărculescu rostea cu vocea sa de catifea versul Sorinei din „Înşir-te mărgărite”, de Victor Eftimiu. Atunci i s-a prevăzut că va avea o carieră strălucită şi aşa a fost. La proba de improvizaţie, la admiterea în Institut, se prefăcea că face curat în casă şi sparge un vas de porţelan. Ce plâns, ce lacrimi! A fost acceptată şi a devenit eleva lui Alexandru Finţi, căruia şi astăzi îi poartă o vie recunoştinţă. Astăzi, Adela Mărculescu îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.
Creaţiile sale scenice au impus-o în rândul actriţelor de prestigiu ale teatrului românesc. A mânuit perfect mijloacele comicului şi ale dramaticului. Personajele Adelei Mărculescu conferă faţete deosebite ale unuia şi aceluiaşi prototip feminin confruntat cu mari drame personale. Întâlnirea Adelei Mărculescu cu filmul s-a desfăşurat sub semnul unei revelaţii reciproce. Mi-o amintesc în „Serbările galante”, „Bătălie pentru Roma”, „Ceaţa”, „Hyperion” sau „Declaraţie de dragoste”. Inteligenţa şi talentul puse în slujba firescului şi credibilităţii, discreţia interiorizării, fineţea expresiei, autenticul rostirii nu aveau cum să nu impresioneze şi să ajungă acolo unde orice artist îşi doreşte, la sufletul spectatorului.
De când era copil îşi inventa poveşti, cum ar fi aceea că a fost adusă de Moş Crăciun. „De fiecare Crăciun, deşi au trecut anii, mi-am păstrat intactă emoţia aceea, specială, din copilărie. Numai că de multă vreme Moş Crăciunul meu este... publicul. Iar darurile lui Moş Crăciun sunt aplauzele cu care sunt răsplătită după fiecare spectacol”, spune Adela Mărculescu.
A învăţat dansul din şcoala primară... Iar mai târziu a avut o profesoară magnifică, unică în felul său, Miriam Răducanu. Aşa a putut să înveţe ce înseamnă mişcare scenică. „La Institut am avut profesori unul şi unul, printre care şi marele regizor şi actor Alexandru Finţi, care mi-a fost profesor de Actorie. Colegi cu mine au fost Margareta Pogonat, Ion Dichiseanu şi regretatul Corneliu Revent. N-aş putea să numesc fericită doar o perioadă anume din viaţa mea. Am fost un om favorizat permanent de soartă. Asta nu înseamnă că mi-a fost tot timpul uşor...
Talentul este condiţia cu care pleci în meserie. Dacă acest talent nu este dublat de o muncă îndârjită, de pasiune pentru tot ce faci, atunci nu are cum să-ţi iasă bine. Orice rol care-ţi iese în cale înseamnă o provocare. Ca actor ai un imens consum de energie. O ardere continuă. Dar şi o imensă disponibilitate de a iubi! Lumea teatrului, lumea filmului...” „Lumea mea este teatrul. Farmecul, armonia, strălucirea, măreţia, de ce nu, eleganţa, nobleţea, toate formează teatrul. Alexandru Finţi ne-a dat o lecţie de teatru pe care nu am uitat-o niciodată. Poate chiar înainte de a ne învăţa actoria ne-a învăţat ce e buna cuviinţă, onestitatea, respectul pentru semenii noştri, discreţia. Ţin foarte mult la acest lucru”, spune Adela Mărculescu.
Există un spectacol pe care Adela Mărculescu îl iubeşte mult, „Dulcea pasăre a tinereţii”, de Tennessee Williams. Are şi de ce, pentru că rolul pe care îl face este unul fabulos, extrem de dorit de orice actriţă. Un rol căruia i-a dat din căldura şi farmecul său de neegalat. „Dincolo de teatru nu pot să trăiesc”, spune actriţa care alături de Damian Crâşmaru a jucat piese în două personaje: „Între patru ochi”, „Dragă mincinosule”, „Vecina de alături”, „Anul viitor la aceeaşi oră”, „Eleni”. Oare câţi alţi actori, pe plan mondial, au reuşit atâtea piese în două personaje? Nu mulţi, suntem convinşi. (Loreta Popa)
