Astăzi e ziua ta: Adrian Igrişan.

Solistul legendarei trupe rock Cargo, Adrian Igrisan, isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. La multi ani!

'Am o perioada deosebit de intensa, in care imi impart timpul intre cantat si sport, avem multe concerte, ne pregatim de turnee, apoi am inceput lucrul pentru discul nou, ne asternem ideile pe hartie, eu mai repet si cu Narval Project, un proiect in care cant si alte genuri, si, nu in ultimul rand, imi continuu recuperarea la picior, asta insemnand antrenamente zilnice. Intr-un cuvant, fac tot ce ma face fericit.

Mai nou, dupa ce am trecut cu bine de operatiile pentru indrep­ta­rea piciorului si am slabit 55 kg, am o noua dragoste, un sport mi­nunat, ciclismul montan sau mountain biking-ul, si din acest sezon, la un an de la ultima ope­ratie, am inceput sa particip la concursuri, maratoane, nu ca sa castig vreun premiu, pentru ca premii iau cei cu adevarat buni, ci ca sa castig concursul cu mine. E o lume mi­nunata, niste oameni extraordinari, cu povesti uimitoare, care incearca sa traiasca intens, sa-si depaseasca limitele si sa se simta liberi intr-un mediu cat mai nepoluat. Nu puteam sa ajung aici daca nu existau niste oameni mi­nunati, prietenul meu Zolnai Zoli, care m-a luat de o aripa si m-a dus in Ungaria sa cautam un doctor si care a fost cu mine ori de cate ori a trebuit, la controale si operatii, apoi doctorul care mi-a schimbat viata, un om minunat si un artist in domeniul medicinei, prof. Sarvary Andras din Budapesta, care a facut imposibilul, m-a operat de mai multe ori si mi-a indreptat piciorul, facandu-mi-l functional complet dupa noua ani. Nu in ulti­mul rand, familia mea minunata si colegii mei m-au sprijinit neconditionat. Mai sunt si alti prieteni care m-au ajutat si ma ajuta si acum. Lor le voi multumi toata viata.

Daca Dumnezeu ar fi dorit sa ma nasc in alta parte, atunci eram acolo probabil tot artist, dar sunt roman si ma mandresc cu asta.

Cred ca ar trebui sa vedem partea plina a paharului, pentru ca vad oameni sanatosi care injura si se plang incontinuu, cand altii cu han­dicap sunt senini si parca mai liberi, asa ca fericirea e o stare pe care o ai sau nu, indiferent de mediul exterior.

Viitorul muzicii rock romanesti? Vad tot mai multi oameni dornici sa asculte un mesaj cu mai multa substanta, pana la urma totul e ciclic, dar cel mai important este ca vad noi trupe foarte bune, tineri foarte talentati si, cum e toata generatia de acum, sunt dezinhibati, parca mai liberi si cu mai multa incredere din partea celorlalti, pot prinde aripi. In primul rand, tinerii muzicieni sa nu uite sa exprime sentimentele lor proprii, sa nu uite de pamantul pe care calca, pentru ca doar atunci pot compune o muzica originala, cu consistenta si am sa incerc sa explic de ce zic asta. Nu o sa poti simti ca un american, pentru ca nu ai trait experientele lui, eventual ai citit despre ele, dar nu te vei identifica niciodata cu el si atunci, decat influente straine puerile, mai bine influente romanesti autentice.

Imi doresc un disc nou-nout, concerte in toata tara, intr-un cuvant, doresc sa fac tot ce fac in acest moment si in continuare, iar celorlalti le doresc sa fie cat mai fericiti.'