Astăzi e ziua ta: Alexandru Arşinel

Interpretarile sale pline de o verva nepereche, de o finete a nuantelor greu de atins, i-au adus numele pe buzele tuturor timp de 50 de ani. Alexandru Arsinel respira duhul scenei si nicaieri in alta parte nu era cu putinta decat la Teatrul "Constantin Tanase'. Alexandru Arsinel a reusit sa-si implineasca visul, acela de a renova Sala Savoy, pentru a duce mai departe mesajul de veselie al marelui Tanase. Alexandru Arsinel isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!'

"50 de ani de cariera… Daca nu ar fi fost evenimentele acestea care sa-mi aminteasca, as spune ca nu m-as fi gandit ca au trecut chiar atatia ani. Trec asa de repede. Cand imi spunea tata sau bunicul meu ca nici nu-si dau seama cand a trecut timpul nu-mi venea sa cred. Cum sa nu stii cand au trecut 50, 60, sau chiar 90 de ani cat a trait un frate al lui tata… Cand e sa faci o trecere in revista sau un inventar al vietii realizezi ca nu-ti dai seama cand au trecut atatia ani. Am avut norocul sa cresc alaturi sau in vecinatatea unor foarte mari artisti romani. Incepand din Iasi unde am facut figuratie, am trait alaturi pe scena de Miluta Gheorghiu, de Popovici, Dan Nasta si alti mari actori ai Teatrului.

De asemenea, am avut-o ca mentor si profesoara pe Irina Rachiteanu-Sirianu, pe Lucian Giurchescu, Dem Radulescu, Ion Cojar, mari artisti si personalitati din domeniul teatrului. Am avut nu numai de la cine sa invat, ci de la cine sa fur. Fara sa vrei imprumuti din ceea ce au altii cu prisosinta. Cred ca este o datorie din partea tinerilor artisti sa invete si sa "fure" din experienta celor pe care ii urmaresc. Nu e nici o rusine. Generatia mea si urmatoarele dupa mine au avut de la cine sa invete. A fost o pleiada de artisti si mari actori, mari pedagogi care ne-au indrumat pasii.

Irina Rachiteanu-Sirianu mi-a dat in primul rand multa incredere. Era o profesoara extrem de severa. In acelasi timp reusea sa descopere ceea ce era bun in tine ca artist. Ca viitor artist. De la dumneai, cu toate ca stiam ca tine foarte mult la mine, dar de la sotul dumneai, de la marele cronicar Sirianu am invatat mult. Odata m-a dat afara de la ora. "Iesi afara, Arsinel!". Pe hol o astepta sotul regretatei actrite, care vazandu-ma a intrebat: "Ce ai facut?" "Am suparat-o pe doamna profesoara si nu stiu ce sa fac". Mi-a spus: "Stai linistit. Tine foarte mult la tine si mi-a spus ca ai calitati sa ajungi un mare actor". Am ramas impresionat, chiar nu realizam despre ce este vorba. Mai tarziu, cand am invitat-o la spectacolele mele de la Gradina Boema ma astepta afara cu sora domniei sale si mi-a spus: "Am fost la spectacol, ai luat nota 10".

Ramasese dupa atatia si atatia ani cu expresiile si rigorile pedagogului.
Ziua mi-o voi serba cu prietenii. Am un grup cu care ne vedem de peste 30 de ani si chiar daca s-a mai restrans putin, pentru ca viata este implacabila, ne simtim extraordinar de bine, cu sotiile, cu amintirile, povestile, farsele, cu barfa noastra. Mai vorbim si de ale politicii, de schimbari, le judecam, le disecam. Apoi trecem la un sprit.
Am motive sa zambesc, am copii, am nepoti, am familie, am realizari. Retrospectiv am motiv de multumire si de zambet. Cel mai important este ca suntem in viata, ne agatam de fiecare zi care urmeaza si ne umplem minutele, orele cu o incarcatura pozitiva. Simt satisfactia si bucuria ca acest gen al revistei dainuie de 140 de ani, anul acesta se implinesc de la primul spectacol scris si jucat de Matei Millo. Au trecut peste 80 de ani de cand Tanase punea bazele primului teatru statornic de revista.

Revista a trecut si prin nenorocirile de dupa revolutie, cand umorul a fost invadat de atata vulgaritate si de lucruri total impotriva bunului simt. Dar am reusit sa facem ca teatrul, prin spiritul lui Tanase, sa reziste si publicul sa se adune la noi. Nu numai la noi. Peste tot unde ne ducem salile sunt pline', a incheiat Alexandru Arsinel.