x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar Astăzi e ziua ta, ANGELA SIMILEA. “Sunt un om pe care Dumnezeu l-a răsfăţat”

Astăzi e ziua ta, ANGELA SIMILEA. “Sunt un om pe care Dumnezeu l-a răsfăţat”

de Ramona Vintila    |    09 Iul 2013   •   00:16
Astăzi e ziua ta, ANGELA SIMILEA. “Sunt un om pe care Dumnezeu l-a răsfăţat”
Sursa foto: “Sunt un om pe care Dumnezeu l-a răsfăţat”

Artistul e legat de Divinitate prin talentul pe care l-a primit

Îi datorăm o bună parte dintre zâmbetele noastre, dintre rarele clipe de bucurie şi emoţie din anii comunismului şi nu numai. A fost, este şi va rămâne un simbol al muzicii uşoare româneşti. Angela Similea împlineşte astăzi 67 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

Începutul carierei sale a fost marcat de întâlnirea cu profesorul de muzică Marin Teofil, la liceu. “El a considerat că am ceva special, mi-a propus să fiu solista corului liceului, apoi m-a luat de mână şi m-a dus la George Grigoriu, la Ansamblul UTC-ului de atunci. Compozitorul George Grigoriu a spus că am o voce foarte bună, că am toate datele, mi-a spus că trebuie să muncesc şi m-a trimis la lucru la cea mai bună profesoară de canto din acea perioadă, doamna Florica Orăscu. De acolo au început pregătirile, doamna Orăscu avea un obicei extraordinar, aducea la clasa dumneaei compozitori, iar eu am avut norocul să mă lansez în perioada în care erau cei mai talentati şi mai minunaţi compozitori. Marius Ţeicu a fost, de altfel, profesor corepetitor al meu, Marcel Dragomir, Ion Cristinoiu şi toată pleiada aceea extraordinară de compozitori talentaţi, dar şi preocupaţi de a învăţa carte, muzică”, îşi amintea sărbătorita noastră.

Cea mai mare bucurie a sa rămâne momentul în care profesorii de muzică, de canto au hotărât să o îndrepte către această profesie. “Ei au fost cei care m-au determinat să îmbrăţişez ca profesionistă această carieră, să realizez că aceasta este menirea mea.”

Sa fii artist astăzi, în România, înseamnă o zonă de umilinţă şi de neîmplinire, “dar pe care artistul adevărat o traversează cu fruntea sus, fiind legat de Divinitate prin talentul pe care l-a primit”.


A primit mereu dovezi de dragoste din partea publicului. “Cea mai mare dovadă de dragoste din partea publicului sunt aplauzele. Altă dovadă de dragoste găsesc în declararea cântecului «Să mori de dragoste rănită» a lui Marcel Dragomir, melodia secolului al XX-lea. Dovadă de dragoste găsesc în toate topurile pe care Titus Andrei le alcătuieşte la Radio România Actualităţi, şi în momentul lansării unei melodii interpretate de mine, publicul o plasează imediat pe locul I. Dovadă de dragoste găsesc la reîntâlnirea cu publicul, când sunt invitată în scenă şi întreaga sală se ridică în picioare. Când mă opresc, oamenii pe stradă îmi spun: «Doamnă, nu ne părăsiţi, ne bucurăm când vă vedem, nu ne lăsaţi!». Oare de ce altă dovadă de dragoste aş mai putea avea nevoie?”

Consideră că este un om pe care Dumnezeu l-a răsfăţat, “am avut în fiecare etapă a vârstei foarte mult noroc, am primit foarte multe daruri şi aş dori să merg mai departe, aş dori să văd ce se întâmplă până la capăt”.

×