Astăzi e ziua ta: Attila Vizauer

A debutat ca regizor la Teatrul Dra­ma­tic din Galati cu spectacolul 'Tango' de Slawomir Mrozek, ofe­rindu-le prietenilor darul bucuriei si al implinirii sale. A urmat un alt debut la teatrul radiofonic cu 'Dumnezeu binecuvanteaza America' de Petre Barbu. Nu se numara printre cei care folosesc textul dramatic ca pretext pentru realizarea unui spectacol despre framantarile personale care nu au nici o legatura cu opera dramatica. Attila Vizauer crede ca regizorul are libertatea absoluta de a crea. Astazi, Attila Vizauer isi sarbatoreste astazi ziua de nastere, iar Jurnalul National ii ureaza 'La multi ani!'.

'Ce am facut bun sau rau in anul care a trecut? Intalniri, atat in calitate de regizor, cat si in cea de jurnalist, multe intalniri extraordinare pe care mi le-a oferit Radioul. Apoi munca uriasa, desfasurata intr-un evantai de cautari si succesiuni de noi si noi intrebari, noi piste de cercetare, ca intr-o reactie in lant, pentru a fina­liza aventura unui conflict pe care mi-am propus sa-l deslusesc acum cativa ani buni, cel dintre H.G. Wells si Orson Welles, dintre maretia senioriala a unui mare scriitor si geniul stralucitor al unui fenomen al scenei, ecra­nului si al radioului. Acest conflict s-a iscat intr-un «Razboi al lumilor» si s-a incheiat, in opinia mea, cu punerea in miscare a unui sir al lui Fibonacci prin care, parafrazandu-l pe Constantin Noica, Wells s-a distribuit in Welles, iar Welles in toata lumea. «Gluma» ce a nascut celebra «noapte care a zguduit America» se dovedeste, peste timp, o creatie artistica geniala. Cam aceasta este, pe scurt, «aventura» tezei mele de doctorat. Si a mai fost ceva, o intrebare care mi-a dat, ca intr-o pilda, masura modestiei. Imediat dupa ce mi-am sustinut teza, am fost intrebat «ca sa fii academician ce examene mai trebuie sa dai?».

Privind retrospectiv la viata mea, ma felicit pentru tenacitate. Ma mustru pentru graba trufasa de a demonstra. Teatrul este motorul care ma face sa merg inainte. O zi in care nu as visa ar fi o zi pierduta. Parafrazandu-l pe Ovidiu: «Traieste clipa si fii increzator in viitor». Aceste cuvinte le-as spune lui Attila Vi­zauer daca, printr-o minune, m-as in­tal­ni cu el adolescent. Daca mai zam­besc? Desigur. Zambesc la comenta­riile pline de spirit ale sotiei si excla­ma­­tiile adorabile ale fiicei mele in de­mersul ei de a descoperi lumea. In­crederea in oameni nu mi-am pierdut-o nici­odata, oricum, cele mai mari obstacole au fost ridicate de propriile li­mite, temeri, propriile ne­putinte. Un sfat pe care l-am urmat me­reu a fost: «Citeste in fiecare zi ma­car o poezie». Ce cuvinte ar des­crie viata mea la momentul Acum? Cele inspirate de «Libertango» al lui Astor Piazzola interpretat de un duo la pian'.